Ascultati ce a patit un procuror care l-a acuzat pe Sfantul Nectarie:

In textul cutremurator de mai jos veti citi ce a patit un procuror care l-a acuzat pe nedrept pe Sfantul Nectarie.

Sfantul Nectarie a primit multe clevetiri de la un cunoscut procuror din vremea sa, care il acuza de lucruri foarte rusinoase si imorale, precum si de la arhiepiscopul mason al Atenei, Meletie Metaxakis, viitor patriarh ecumenic si patriarh al Alexandriei.

Merita sa cititi istorisirea de mai jos.

Este adevarat ca Dumnezeu a ingaduit ca Sfantul Nectarie sa treaca prin multe mahniri si amaraciuni. Cu toate ca lucrarea sa a fost facuta cu frica de Dumnezeu, totusi multi oameni rai, organe ale diavolului, spuneau ca Sfantul este fatarnic si toate pe care le face sunt niste fatarnicii. Au ajuns pana acolo, incat sa-l cleveteasca pentru fapte imorale si sa spuna ca Manastirea sa ajunsese loc de desfranare. Au raspandit peste tot ca monahiile nasteau copii nelegitimi si apoi ii aruncau in fantana.

O oarecare femeie din Eghina, pe nume Kerou, avea o fiica de 16 ani cuminte, modesta si cu frica de Dumnezeu. Mama ei insa, avand mania persecutiei, mereu o chinuia si de multe ori a vrut chiar s-o omoare. Aceasta faptura nefericita a aflat scapare la Manastirea Sfantului Nectarie. Sfantul, fiind compatimitor, a primit-o si o ocrotea.

Mama copilei insa nu a suportat asta si a inceput sa-l cleveteasca pe Sfantul. A depus si o plangere la procuratura impotriva lui. A doua zi, procurorul, luand plangerea femeii, si insotit de doi politisti, a mers la Eghina, la Manastire. A fortat poarta, in ciuda regulamentului Manastirii, si a intrat direct in camera Sfantului.

Monahiile s-au tulburat si au inceput sa planga. Episcopul s-a ridicat cu obisnuitul sau zambet, voind sa-i primeasca, dar procurorul, turbat de furie, l-a intrebat pe Sfantul, care avea atunci saptezeci si cinci de ani:

– Bre, calugare ticalos, unde sunt copiii pe care-i faci? (A urmat apoi o fraza foarte rusinoasa). Asta faci tu aici?

Apoi l-a prins de rasa si l-a amenintat, spunandu-i:
– Iti voi smulge barba fir cu fir.

Sfantul nu a scos niciun cuvant. Numai cu mana arata in sus si spunea:
– Vede Dumnezeu. Stie Dumnezeu.

Si intr-adevar, exista un ochi drept care le vede pe toate. Dupa o saptamana nelegiuitul procuror s-a imbolnavit grav. Avea dureri infricosatoare. Mana cu care l-a prins si l-a bruscat pe Sfant, i s-a uscat. Atunci a constientizat ce facuse si a cerut sa-l duca inaintea Sfantului ca sa-si ceara iertare. Si intr-adevar l-au dus, iar el, impreuna cu femeia sa, a cazut la picioarele Sfantului, cerand sa-i fie mila de el. Sfantul s-a rugat mult la Dumnezeu.

Fericitul era fara rautate si indelung rabdator. L-a iertat din toata inima sa. Dar dupa doi ani i-au taiat mana procurorului, acea mana care il prinsese de guler pe Sfantul si-l ameninta. Cu toate acestea, Manastirea Sfantului a progresat, obstea s-a marit, adaugandu-se multe tinere cultivate. A devenit un centru duhovnicesc care odihneste si lumineaza sufletele oamenilor.

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro.