De la 19 ani s-a apucat de oierit, cu doar zece animale. Era proaspat absolvent al Liceului agricol si tehnician veterinar cu patalama la mana. Incetul cu incetul, umbland prin comuna de bastina, Barna, cu probleme de serviciu, Ovidiu Ciurescu a cumparat tot mai multe oi, mai ales de la batranii care nu mai puteau sa si le ingrijeasca.

Cand a venit vorba de subventiii din fonduri europene, a tras tare sa-si mareasca efectivul la peste 50 de capete, altfel nu putea primi aceasta forma de ajutor. Astazi este unul dintre cei mai rasariti fermieri din comuna, avand in jur de 200 de oi, si planuieste sa nu se opreasca aici. Are 31 de ani si, chiar daca nu stie ce-i ala timp liber, vrea mai mult.

Munca aproape non-stop

Foarte multi tineri din Barna si din satele apartinatoare au luat calea strainatatii, pentru un ban mai consistent. Ofertele de locuri de munca sunt foarte putine in zona. Ovidiu Ciurescu a ales sa ramana si sa-si faca o afacere proprie. Nu i-a fost usor, pentru ca e orfan de ambii parinti inca de cand avea trei ani. Dar nu s-a speriat de munca, gasind chiar ragazul sa-si vada atat de cresterea oitelor, cat si de meseria sa.

Reuseste sa acopere, ca tehnician veterinar, doua comune, Barna si Traian Vuia. „Ma trezesc in fiecare zi la ora 4,30 si ma apuc, impreuna cu sotia, de mulsul oilor. Pe la ora sase terminam, dupa care sotia se apuca de facut branza. O branza buna, doar din lapte de oaie, naturala si ecologica. Dupa ce scot oile la camp, plec prin sate, sa fac tratamentele animalelor. Dupa-amiaza, pe la patru, ma intorc sa mulg din nou oile. Apoi, iarasi plec sa-mi fac meseria de tehnician veterinar. Uneori am treaba la zece sau la unsprezece noaptea. Daca trebuie sa vaccinez o vaca, de exemplu, o data la 24 de ore, nu am ce face, indiferent de ceasul la care m-a chemat omul. Adesea sunt si urgente, sunt chemat pe la trei dimineata. Sau, daca am muls jumatate din oi si sunt solicitat de cineva, plec imediat”, ne relateaza tanarul tehnician veterinar si cioban.

E greu de gasit oameni

Ovidiu Ciurescu sustine ca ar dori sa isi mareasca efectivul pana la vreo 300 de capete. Se plange, totusi, ca sunt foarte greu de gasit oameni destoinici pentru a se ocupa de oi. Ne spune ca il ajuta un batran din sat, pentru o simbrie, mancare si tigari.

Principalul sau ajutor este sotia sa, Luxita. Au doi copii, o fetita de patru ani si un baietel de numai opt luni. Nu prea au timp sa stea cu branza prin piete, pentru a obtine un pret bun, asa ca o vand la poarta, mult mai ieftin fata de „scorul” pe care l-ar obtine la targ. De fapt, nici nu stam mult la povesti, caci ne-a avertizat inca de la inceput ca nu are mult ragaz. Trebuie sa plece sa adape oile. O face cu o cisterna, pe care o transporta cu cocia remorcata la un tractor. Si la ora respectiva inca nu stie cand i se va incheia programul de lucru, caci e si cioban cu afacere proprie, si tehnician veterinar pe doua comune.

In plus, s-a inhamat si la chestiuni edilitare, obtinand recent, din partea cetatenilor comunei, un mandat de consilier local. Ovidiu Ciurescu le poate duce pe toate fara probleme, ba chiar are ambitia sa se dezvolte in continuare. Si nu l-a batut niciodata gandul sa plece la munca peste hotare. Poti reusi si acasa daca stii si vrei cu adevarat.
Sursa:  Renasterea.ro