Conacele si castelele banatene ar putea fi descoperite de turistii care vor gasi in ele fermecatoare povesti, destine framantate, istorii si istorioare despre cei care le-au zidit ori le-au locuit. Fiecare castel este invelit intr-o dubla aura, pe de-o parte a traiului imbelsugat, cu muzici pe care conti si contese, baroni si baronese isi etalau tinutele in seratele de pe vremuri, iar pe de alta parte a unui blestem care le-a facut sa fie ulterior parasite, imbracate in iedera salbatica ce a tinut departe pasii turistilor. 

Asociatia Ariergarda Timisoara (AAT) s-a ocupat in permanenta de punerea acestor obiective din vestul tarii pe o harta a atractiilor turistice. Reprezentantii AAT au luat la pas Banatul pentru a le identifica si a afla starea lor, actualii proprietari si perspectivele reale de a fi recomandate ca destinatii de vacanta. De asemenea, administratiile locale, municipala si judeteana, au in vedere punerea in valoare a acestor obiective pentru a crea trasee turistice in perspectiva devenirii Timisoarei Capitala Culturala Europeana 2021, oferindu-le oaspetilor prilejul petrecerii unor zile deosebite in Banat. 

"Un obiectiv foarte putin cunoscut este fostul Castel al Palarierului de la Periam, transformat in fabrica de palarii. In anul 1865, Johann Wohl producea palarii manual, pentru intaia oara, in Periam, acestuia urmandu-i Johann Rudach, care pune bazele fabricii de palarii de aici. In anul 1890, Primaria si Breasla Mestesugareasca din Periam au stabilit amplasamentul viitoarei fabrici de palarii care il avea ca principal actionar pe Ioan Korber. Infiintarea propriu-zisa a fabricii a avut loc in anul 1892, sub denumirea de Korber — Fabrica de palarii si closuri. Pana in anii '50, Fabrica de palarii din Periam avea parteneri importanti in Europa, dar a fost nationalizata in 1948, iar cladirea a intrat in patrimoniul statului. Dupa 1990, Castelul Palarierului a fost revendicat de o persoana din Alba", a declarat Titu Bojin, presedintele Consiliului Judetean Timis. 

La Foeni, castelul a fost distrus de primarie, care l-a dotat cu termopane. Actualul Camin Cultural din Foeni este, de fapt, un monument istoric. Castelul familiei Mocioni a fost construit in 1812, fiind o resedinta impresionanta. In timpul Revolutiei din 1848, maghiarii au devastat domeniul din Foeni, provocand imense pagube. Domeniul a reintrat in proprietatea familiei, fiind rascumparat de Andrei Mocioni. In 1869, acesta s-a retras din activitatea politica, petrecandu-si ultimii ani de viata aici, alaturi de sotia sa, Laura Cernovici, si de socrul sau, baronul Petru Cernovici. In 1880, domeniul Foeni a fost lasat sotiei si altor urmasi, iar dupa anii '90 un nepot al lui Mocioni, Antoniu, a rascumparat castelul si a amenajat aici Casa de Cultura. 

La Carani conacul a intrat in proprietatea unui prosper om de afaceri, care l-a lasat, insa, sa se degradeze. 

O soarta ceva mai buna pare sa fi avut Castelul de la Banloc, al carui ultim proprietar a fost principesa Elisabeta, fiica regelui Ferdinand si a regiei Maria, si care a fost concesionat gratuit, in anul 2008, de primaria din localitate Arhiepiscopiei Timisoarei, pe o perioada de 49 de ani, pentru a deschide aici un centru ecumenic. Conacul a fost construit in anul 1750 intr-un loc atestat documentar la 13 mai 1400, sub numele de Byallak — "locul bivolului". In perioada pasalacului turcesc din Banat, intre anii 1522-1717, aici isi avea pasa resedinta de vara, ulterior terenul fiind daruit de Maria Tereza banului croat Draskovici in schimbul altor teritorii. Din 1750 este ridicat conacul care, in anul 1783, devine proprietatea familiei nobiliare ungare Karacsonyi. Tot atunci, groful Lazar Karacsonyi aduce specii rare de pomi exotici, pe care ii planteaza in jurul conacului-castel, punand bazele actualului parc care se intinde pe o suprafata de zece hectare. Principesa Elisabeta, devenita regina prin casatoria cu George al II-lea al Greciei, dar divortata, ulterior, revine in tara. In anul 1935, cumpara domeniul de la Banloc si se stabileste aici, pana in anul 1948, cand este obligata sa ia, definitiv, calea exilului. In anii comunismului, conacul a fost, pe rand, casa de batrani, orfelinat, iar piesele mobilierului-unicat, au fost furate, in cea mai buna parte. 

Castelul Nako de la Sannicolau Mare apartinuse prin secolul al XVIII-lea familiei Nako si a avut sansa de a se fi pastrat intact. Fratii Nako au cumparat castelul la o licitatie, in 1781, cladirea nefiind doar un monument arhitectural, ci si un veritabil muzeu in care erau expuse obiecte de o valoare inestimabila, aflate in colectia personala a familiei Nako. In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Nako Kalmane, renumita in epoca, dar si picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg, din anii 1840-1850, precum si piese de mobilier sculptate si cu incrustatii din Tarile de Jos, o statueta Carducci din Venetia si alte asemenea opere. In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele nobilului, aduse dupa prima expeditie pe care o efectuase in Africa. 

Salonul de primire a oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaer vechi german, sculpturi in bronz si dulapuri incrustate, picturi din secolul al XV-lea. Sufrageria era decorata cu o colectie de portelan antic japonez, precum si cu cateva copii dupa Rembrandt si Tizian, care completau valorile muzeului. Dupa 1919, toate acestea s-au pierdut fara urma. Dupa Primul Razboi Mondial, familia Nako s-a mutat in Ungaria, iar vasta proprietate, inconjurata de o imensa padure de brad, precum si cele 1.500 de jugare de pamant, cu ferme, gradini, sere de iarna si livezi, au fost vandute pe parcele. Castelul a fost impartit in doua, padurea a fost devastata, iar mobila a fost imprastiata cu bucata. La inceputul veacului trecut, castelul a servit drept prima scoala agricola din Romania, iar in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a folosit ca sediu al garzii fasciste, cazarma si depozit de armament. Intre anii 1949 — 1951 si 1953 — 1955, aici a functionat scoala de tractoristi, din nou, scoala agricola, iar in 1975, castelul a fost preluat de Primaria Sannicolau Mare, care a amenajat Muzeul Bartok Bella, inaugurat in 1981. In prezent, castelul adaposteste Casa de Cultura si Muzeul Orasului.  Afla pe ziuadevest.ro mai multe detalii despre acest subiect.