„Atunci cand eu voi muri, cred ca mama mea va fi cuprinsa de nostalgie, dar nu-mi este frica de moarte. Nu m-am nascut pentru aceasta viata!” (de Dr. Rogério Brandão, oncolog)

„Ca si medic specialist in oncologie, cu 29 de ani de experienta profesionala, pot afirma ca am fost crescut si schimbat de dramele traite de pacientii mei. Nu ne putem cunoaste dimensiunea reala pana cand, in mijlocul adversitatiilor, nu descoperim ca suntem capabili sa mergem mult mai departe. Imi amintesc cu emotie Spitalul Oncologic din Pernambuco (Brazilia), unde am facut primii pasi ca si profesionist. Am asistat la drama pacientilor mei, mici victime nevinovate afectate de cancer. Odata cu nasterea primului meu copil, am inceput sa ma simt inconfortabil, vazand suferinta celorlalti copii. Toate acestea, pana in ziua in care un inger a venit langa mine!

Am vazut acel inger in chipul unei fetite de 11 ani, epuizata de diferite tratamente care au implicat programe chimice si radiatii, timp de 2 ani. Dar nu am vazut renuntare in acel mic inger. Am vazut-o plangand de multe ori, am vazut teama in ochii ei, dar acest lucru este uman!

Intr-o zi am ajuns mai devreme la spital si mi-am gasit ingerasul singur in camera. Am intrebat-o unde este mama ei. Nici chiar astazi nu reusesc sa spun raspunsul pe care mi l-a dat fara a ma emotiona profund”. „Uneori, mama iese din camera pentru a plange in ascuns pe hol. Atunci cand eu voi muri, cred ca mama mea va fi cuprinsa de nostalgie, dar nu-mi este frica de moarte. Nu m-am nascut pentru aceasta viata!”.

„Ce reprezinta moartea pentru tine, draga? Am intrebat-o”. „Cateodata, cand suntem mici, mergem la culcare in patul parintilor nostri, iar a doua zi ne trezim in patul nostru, nu-i asa?”. „In acel moment mi-am amintit de fiicele mele, care in acea perioada aveau 6 respectiv 8 ani, si exact acest lucru se intampla cu ele”.

„Asa este si moartea. Intr-o zi voi dormi, iar Tatal meu va veni sa ma ia. Ma voi trezi in casa Sa, in adevarata mea viata!”. „Am ramas socat, nestiind ce sa mai spun. Am ramas uimit de maturitatea cu care suferinta a accelerat spiritualitatea acelui copil. „Iar mama mea va fi cuprinsa de nostalgie”, a adaugat. „Emotionat, cu greu stapanindu-mi lacrimile, am intrebat-o: „Ce este nostalgia pentru tine, draga?”
„Nostalgia este iubirea care ramane!” „Astazi, la 53 de ani, ii provoc pe toti sa dea o definitie mai buna, mai directa si mai simpla a cuvantului „nostalgie”: este iubirea care ramane!

Ingerasul meu a plecat in urma cu multi ani, dar mi-a lasat o mare lectie care m-a ajutat sa-mi imbunatatesc viata, sa incerc sa fiu mai uman, mai afectuos cu pacientii mei si sa-mi reconsider valorile. Noaptea, cand cerul este senin si vad o stea, o numesc „ingerul meu”, care straluceste si lumineaza in cer.

Multumesc, ingeras, pentru viata pe care am avut-o, pentru lectiile si pentru ajutorul pe care mi le-ai dat. Ce frumos este ca exista nostalgia! Iubirea care a ramas este eterna!”