Mi-ai pus langa scrisoare o imagine de femeie care e raspandita in popor sub numele Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Imaginea infatiseaza o femeie tanara, vesela, cu parul revarsat pe umeri, cu fata durdulie, cu buzele rumenite, cu hainele pestrite. Fara prunc in brate. Ai vazut si singur ca este o imagine ne-ortodoxa a Maicii Domnului, si intrebi: „Dupa ce poate omul sa recunoasca o icoana ortodoxa a ei?”

Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degraba dupa cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umarul drept, a treia pe umarul stang. Aceste trei stele simbolizeaza fecioria Fecioarei Maria inainte de nastere, in nastere si dupa nastere.

Dupa aceea, culorile vesmintelor. Ca regula, vesmantul Maicii Domnului se zugraveste in trei culori principale: in auriu, rosu si albastru. Haina de dedesubt este albastra, cea de deasupra rosie, amandoua intretesute, tesute si impodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizeaza nemurirea, cea rosie – slava si domnia, iar cea albastra – cerurile. Ceea ce inseamna: invesmantata in slava nemuritoare in ceruri este ea, cea oarecand patimitoare si roaba a Domnului pe pamant.

Fata Sfintei Nascatoare de Dumnezeu nu este niciodata in icoanele ortodoxe plina si rotunda, ci prelunga si destul de trasa. Ochii, mari si ganditori. Tristete lina, gata de un suras mangaietor: tristete pentru nefericirea lumii, suras pentru nadejdea in Dumnezeu Mangaietorul, insa atat tristetea, cat si surasul sunt retinute, si totul este retinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trait toate amaraciunile durerii si restristii si poate sa ajute celor care se lupta cu durerea si cu restristea. Parul ei este intotdeauna acoperit cu totul.

Chipul Nascatoarei de Dumnezeu nu pare nicicand de o frumusete fireasca. El e in asa fel, ca alunga orice gand de trupesc. El este de o frumusete mai presus de fire, care nu se arata altminteri decat prin sfintenie. El intoarce gandul privitorului catre inalta realitate duhovniceasca si frumusete a sufletului.

Capul Maicii Domnului este aplecat lin catre pruncul Hristos, pe care il tine la piept. Aceasta lina aplecare arata supunerea in toate fata de voia lui Dumnezeu, pe care ea a aratat-o candva si in cuvinte binevestitorului Gavriil, zicand: iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau. Si mai inseamna recunoasterea faptului ca Cel pe Care il tine in brate este mai mare decat ea.

In icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugravita foarte rar fara pruncul Iisus. Iar atunci cand e zugravita singura, este conceputa de catre iconar ca Maica a durerii sub cruce, cu mainile incrucisate si capul plecat, cateodata cu sabiile simbolice indreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugravita niciodata, nici nu se vede. Cel mai des intalnita este icoana ei cu Fiul in brate. Ea s-a si aratat in lume pentru Fiul. Misiunea ei in lume a fost in Fiul ei. Ca nimeni sa nu vada in ea femeia, ci, totdeauna si pentru totdeauna, mama. Ea reprezinta cea mai inalta, mai curata si mai sfanta maternitate, de la un capat la celalalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e si mama noastra, mangaietoarea noastra si grabnica noastra ajutatoare.

Ea sa-ti fie si tie intotdeauna mangaiere si ajutor!

Sfantul Nicolae Velimirovici
Extras din Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi: scrisori misionare, Ed. Sophia