De fiecare data cand cineva imi spune ca a fost pe la vreo manastire, incep sa am emotii. Sunt si eu calugar si iubesc viata si slujbele manastiresti, dar atunci cand fiii duhovnicesti imi cer binecuvantarea de a merge pe la manastiri, ori le spun concret unde sa mearga, ori le interzic categoric sa mearga la vreuna. Si aceasta pentru ca in prea multe „manastiri” (mai ales din Moldova), calugarii nu-si vad de viata lor monahala, ci sunt un fel de magicieni care se ocupa cu scoaterea dracilor, masluri continui, „dezlegari de cununii”, prorocii, diferite metode de a ghici sau de a prevesti viitorul etc. 

Acest soi de paganism (sub forma slujbelor ortodoxe, dar fara duh ortodox) vorbesc despre o credinta si o pregatire teologica foarte slaba a clericilor, la care se adauga manipularea intentionata care-i face pe oameni sa dea pana si ultimul ban acestor sarlatani in haine calugaresti. Si, din pacate, oamenii cauta anume astfel de „manastiri” si de „calugari”, iar cei care nu fac astfel de „minuni” nici nu sunt considerati calugari adevarati. Acestea vorbesc despre faptul ca nu doar oamenii din lume, ci si calugarii insisi, uneori nu inteleg care-i sensul monahismului si a vietii liturgice in manastire. Va fi un mare progres duhovnicesc atunci cand oamenii vor intelege ca trebuie sa mearga doar la manastirile in care nu se citesc „molitfele Sfantului Vasile”, nu se „dezleaga cununii” si nici macar nu se cununa.


Unul din subiectele predilecte ale „calugarilor magicieni” (dar si al unor preoti din lume), este cel al „legarii” si „dezlegarii cununiei”. In limbajul bisericesc exista doua sensuri ale acestei expresii, pe care incerc sa le explic mai jos:

1. In trecut, la slujba Cununiei, coronitele/cununile mirilor erau impletite din flori. Acestea erau lasate pe capetele mirilor dupa iesirea din biserica si, pe toata durata saptamanii „de miere” (transformata mai tarziu de occidentali in „luna de miere”), cununile mirilor stateau agatate de usa camerei nuptiale, iar in opta zi mirii le puneau iarasi pe cap si veneau cu ele la biserica. Uneori, pentru a fixa mai bine cununa/coronita miresei, aceasta era impletita in parul ei, iar preotul trebuia sa-i „dezlege cununa/cununia”. Molitfelnicul are si rugaciuni speciale la scoaterea cununilor, care in prezent se citesc spre sfarsitul slujbei Cununiei, iar pentru a opta zi au fost alcatuite alte rugaciuni, care nu mai au legatura cu scoaterea cununilor. Deci acesta ar fi primul sens al „dezlegarii cununiei”.

2. Exista si o valenta canonico-juridica a „dezlegarii cununiei”, care-i vizeaza pe cei ce au divortat si, pentru a putea primi binecuvantarea la a doua casatorie, cer binecuvantarea episcopului de a o „dezlega” pe prima. Aceasta „dezlegare” canonica a Cununiei este perceputa ca o anulare a casatoriei anterioare, desi Canoanele Bisericii nu prevad astfel de posibilitati si vorbesc despre recasatorire mai mult in cazul vaduviei (care in trecut era un fenomen mult mai frecvent decat astazi). Deci, „dezlegarea cununiei” in sens canonic inseamna o dispensa scrisa obtinuta de la episcopul locului. Nu exista nici o slujba speciala care sa „anuleze” cununia anterioara, ci totul se face printr-un document scris (tot asa cum nu exista slujbe de caterisire din treapta preotiei). 

3. Pe langa cele doua sensuri ale „dezlegarii cununiei” descrise mai sus, „popii vrajitori” au mai inventat si un al treilea sens, care se refera la persoanele ce nu se pot casatori, iar daca s-au casatorit, au divortat „fara motiv”. Ei spun ca acestor persoane (cele mai multe de gen feminin) „le este legata cununia” si ea trebuie „dezlegata”. Mai mult decat atat, desi in cartile noastre nu exista nici un fel de slujba sau randuiala de „dezlegare a cununiei”, acestia pretind ca stiu secretul cum sa faca o fata sa se marite sau sa nu mai divorteze. Bineinteles, totul e minciuna, iar o astfel de „legare” si, respectiv „dezlegare a cununiei” pur si simplu nu exista! Cei care inventeaza acestea sunt niste escroci mincinosi, care fac bani pe seama unor fete naive si dezorientate, fara sa le apropie in mod corect si real de Hristos si Biserica. 

Experienta arata ca motivele necasatoririi sau divortului pot fi diferite, si acestea pot fi atat obiective, cat si subiective. De multe ori le spun fetelor/femeilor: „daca va rugati si postiti, sunteti spovedite si impartasite, babele pot sa va toarne toate vrajile in capul vostru, ca ele nu se ating de cei care-L au pe Hristos; iar daca nu va rugati, nu va impartasiti, nu mergeti la Biserica si va permiteti sa faceti diferite pacate, nu trebuie sa va faca nimeni vraji, ca voi singure va legati si va blestemati! Si de ce apelati la Biserica abia acum, cand vi se pare ca Dumnezeu a uitat de voi sau este nedrept fata de voi? Sau nu cumva si aceasta „dezlegare a cununiei” o percepeti tot ce pe un act magic, fara sa va intereseze prea mult viata duhovniceasca?”

Bineinteles, aceste cuvinte nu sunt decat o metoda de a trezi constiinta adormita, pentru a nu cauta problema in afara, ci inauntru. Dar de multe ori problema nu este nici in afara, nici inauntrul persoanei (inca) necasatorite, ci doar in mintea magicienilor in rase, care au vazut ca, speriind fetele cu „legarea cununiei”, poti face bani foarte mari, pentru ca unele sunt gata sa faca orice (inclusiv „sedinte intime cu parintele” – cum mi-a fost dat sa aud), numai sa nu ramana nemaritate. Pentru mine, de exemplu, este clar de ce o fata, care are o astfel de gandire si cultura, sta inca nemaritata. Dar nu-mi este clar ce are asta cu Biserica si de ce vrajitorii in rase de la Saharna nu sunt alungati din Biserica sau, cel putin, nu li se interzice de a pune reclame pe toti stalpii oraselor din Moldova? Sau poate, aidoma altui renumit magician, sa dam si sarlatanilor de pe malul Nistrului catedre episcopale pe malul Prutului, ca sa facem rusinea „desavarsita”?

Oameni buni, atunci cand aveti careva probleme duhovnicesti, trebuie alergati cu incredere la Dumnezeu si la Biserica, la fel cum alergati la spital cand sunteti bolnavi. Dar asa cum va interesati de competentele medicilor si nu va incredintati trupul pe mana oricui, faceti efortul si cercetati daca si preotul isi face slujirea conform Evangheliei si canoanelor bisericesti. Nu este o alta cale de mantuire decat prin Biserica, si problemele noastre duhovnicesti se rezolva doar cu ajutorul Bisericii, dar evitati preotii care va propun solutii imediate, dezlegari, preziceri si minuni. Nu sunt de la Dumnezeu toate astea!


Si tineti minte: nu exista „legari si dezlegari ale cununiei” (in sensul descris la punctul 3). Astea sunt inventii babesti, preluate si de unii popi, care nu sunt preoti ai lui Hristos, ci „traficanti de Hristos” si „vampiri ai sangelui poporului”, cum ii numea Sf. Grigore Teologul pe episcopii din timpul sau. Exista insa o pedagogie tainica a lui Dumnezeu, care uneori randuieste ceva mai bun decat asteptam noi la moment, iar alte ori ingaduie „un rau mai mic” pentru a evita altul mai mare.

Deci, daca sunt persoane care nu se pot casatori si isi inchipuie ca „le este legata cununia”, sa mearga sa se spovedeasca la preotul din parohia lor, sa se impartaseasca cat mai de des si, bineineteles, sa se uite putin si la ceea ce mai au de corectat in caracterul si comportamentul lor, caci si asta conteaza foarte mult. Nu strica sa se gandeasca si daca nu cumva Dumnezeu le vrea mirese ale Lui sau, pur si simplu, le asteapta sa se mai maturizeze pentru a le randui un mire mai potrivit aici pe pamant…