Nu stiu cum poate sa fie primejdioasa Psaltirea. Nu poate sa fie primejdioasa Psaltirea in nici un fel. Sfantul Vasile cel Mare spune ca mai degraba sa stea soarele pe cer decat sa inceteze citirea Psaltirii. Este un lucru aparut in ultima vreme – nu stiu cum a aparut acest lucru. Este mai mult ca o sminteala, ca o piedica pusa in fata oamenilor, ca sa se indoiasca si sa nu mai citeasca Psaltirea.

Deci, intai, in perioada postului este foarte mult recomandata citirea Psaltirii. Si la slujbele din biserica, la manastiri, ea se citeste mai mult decat in afara posturilor. Adica, in afara posturilor, la slujbele din manastire se citeste intreaga Psaltire in decursul unei saptamani. In perioada Postului Mare, se citeste de doua ori Psaltirea, in fiecare saptamana. Deci Psaltirea este potrivita – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivita cu postul si nu este primejdioasa in nici un fel, asa cum nu este primejdioasa rugaciunea. Pentru ca ce este altceva decat tot o rugaciune: ar insemna ca si rugaciunea este primejdioasa, daca Psaltirea este primejdioasa. Deci, nu este primejdioasa in nici un fel. Ce pot, totusi, sa spun despre asta? E adevarat ca in Psaltire sunt exprimate anumite lucruri intr-un anumite fel: gasiti acolo si blesteme (psalmul 108), si un mod de exprimare care arata asa ca un fel de razbunare, un fel de lupta cu vrasmasii. Mai intai ca peste tot unde este vorba de vrasmasi, noi trebuie sa intelegem pe vrajmasul nevazut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vrasmasii nevazuti. Psalmul de blestem este un psalm profetic si el se refera la Iuda. Dumnezeu cauta sa ne atraga spre sine si sa ne departeze de cele rele prin toate mijloacele: si prin fagaduinte, si prin lucruri bune, si printr-un fel de amenintari.


Vorbeste fiecaruia dupa felul cum poate sa inteleaga. De aceea, acele blesteme (in psalmul 108), intai, am spus, se refera in mod profetic la Iuda. Apoi ele pot avea si rolul de a-i trezi pe cei care sunt mai impietriti, mai obraznici, mai lipsiti de simtire. De unde pot aparea unele ispite: in momentul in care omul se intarata in chip patimas, citeste Psaltirea cu patima, ca si cum si-ar blestema vrasmasii, pe cei care i-au facut rau, in clipa in care omul face lucrul acesta, e de asteptat sa se aleaga cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citeste. Deci, Psaltirea nu poate sa aduca nici un fel de rau, asa cum nu ne aduce nici un fel de rau rugaciunea. Fiecare insa trebuie sa simta care este puterea lui si s-o citeasca dupa puterea lui, sa nu exagereze. Sa-si aleaga ceva dupa puterea lui, sa nu citeasca numai asa de gradul de a citi, urmarind numai cantitatea.

***

Ce este Psaltirea? Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugaciunile atribuite regelui David, scrise sub inspiratia Duhului Sfant, in forma unor psalmi, adica stihuri in versuri fara rima, la origine cantate la harpa. Numele din limba romana vine de la traducerea in limba greaca. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cantari acompaniate cu instrument muzical”. Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost impar?i?i in 20 de catisme pentru citirea ei in cult. Alaturi de Sfintele Evanghelii si Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosita in randuiala bisericeasca. Singura perioada a anului bisericesc cand nu se citeste Psaltirea este cea cuprinsa intre Miercurea Saptamanii Patimilor si Sambata Tomii, cu exceptia Deniei din Vinerea Patimilor.
Pr. Arsenie Muscalu
Sursa: „Faramaturi duhovnicesti”