Patronii firmelor cu capital german sau româno-german din Timiş sunt mulţumiţi de forţa de muncă locală angajată, dar vor să dezvolte mai mult şcolile duale, care produc buni meseriaşi de care au nevoie, inclusiv în domeniul agriculturii, a declarat, joi, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Werner Lauk.

Ambasadorul Lauk s-a aflat joi, în judeţul Timiş, pentru promovarea sistemului german de şcoli duale, el având mai multe întâlniri cu reprezentanţii mediului de afaceri, ai Prefecturii şi ai unor şcoli din judeţ.

'Am căzut de acord că este foarte importantă colaborarea în ceea ce priveşte şcolile profesionale şi firmele şi se doreşte o dezvoltare comună a structurii profesionale. Dezvoltarea profesională şi un meseriaş bun sunt foarte importante în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi factorul financiar. Nu este vorba numai de profesii din domeniul industriei, ci şi din cel al agriculturii', a afirmat Werner Lauk.

Diplomatul german a vizitat Liceul german 'N. Lenau', Centrul Cultural German şi proiectul de la Şcoala Agricolă de la Voiteg, ale cărei baze au fost puse în anul 1926, când un deputat al şvabilor din Parlamentul României de la acea vreme, împreună cu secretarul general al Asociaţiei Agricole a Şvabilor, au propus ţăranilor să realizeze un centru de pregătire practică pentru tineretul care urma să activeze în agricultură.

În Timiş există opt mii de firme mixte active şi cinci mii de firme cu capital străin, din care circa o mie provin din Germania, cel mai puternic investitor străin din judeţ. De altfel, şi autorităţile locale conştientizează necesitatea unui corp de buni meseriaşi, care să reînvie şi să ducă mai departe profesiile tradiţionale din jurul Timişoarei.

La începutul anului şcolar, reprezentanţii Clubului Oamenilor de Afaceri vorbitori de limbă germană din Timişoara şi cei ai municipalităţii, ai Inspectoratului Judeţean Şcolar şi ai Prefecturii judeţului Timiş, au semnat un pact care vizează reînfiinţarea şcolilor profesionale şi formarea de meseriaşi în rândul tinerilor, după modelul şcolii duale germane, oferindu-li-se o alternativă celor care nu pot urma licee teoretice sau studii superioare. Modelul dual german presupune implicarea agenţilor economici în pregătirea elevilor, în vederea angajării lor după terminarea perioadei de studii.

Înainte de 1990, două treimi din numărul total al elevilor urmau calea profesională şi doar o treime urmau un liceu teoretic sau de altă natură. După Revoluţie, proporţia s-a inversat, iar cu câţiva ani în urmă s-a desfiinţat cu totul şcoala profesională, în ideea că toţi elevii trebuie să urmeze cursurile liceale.

Din secolul al XVIII-lea, odată cu colonizarea austriecilor şi a germanilor în zonă, până în perioada interbelică şi imediat după, Timişoara s-a bucurat de o economie înfloritoare datorată meseriaşilor pricepuţi, instruiţi în atelierele fabricanţilor vremii, astfel că fiecare cartier avea specificul său. În Fabric înfloreau breslaşii croitori, ceasornicari, olari, dulgheri, morari, cizmari, papucari, şelari, cojocari, dogari, pescari, brutari sau peruchieri. În Iosefin erau renumiţi măcelarii, fabricanţii de ciocolată, pălărierii, aurarii şi bijutierii, tapiserii şi plăpumarii, comercianţii navali şi meseriaşii ce lucrau în port sau la fabrica de tutun. Cartierul Ronaţ s-a dezvoltat în jurul depoului CFR, aici creându-se şi o şcoală de meserii de lăcătuşi şi mecanici feroviari, în timp ce Mehala era o pepinieră pentru sectorul agroalimentar.