Cauzele colecistitei pot fi diferite. Ea poate aparea ca o complicatie a unui icter infectios (galbenare) sau la bolnavii care sufera de constipatie. De asemenea, o apendicita neoperata la momentul potrivit poate imbolnavi vezicula biliara. Aceste diverse cauze actioneaza tulburind mecanismul contractiei care asigura golirea periodica a veziculei biliare. In producerea colecistitelor acute rolul principal revine microbilor din intestin, dar si din singe (cum ar fi in cursul septicemiilor). In ceea ce priveste colecistitele cronice, exista o serie de probleme neclarificate, privind producerea lor. Pentru cele cu piatra la ficat lucrurile sint simple, deoarece inflamarea veziculei este privita in general ca o reactie la prezenta pietrei, desi se intilneste si reactia inversa, si anume pre-existenta unor fenomene inflamatoare care favorizeaza producerea pietrelor la ficat.

Factori de risc: Nu toti bolnavii de colecistita au suferit insa de galbenare (icter), apendicita sau constipatie. La multi dintre ei, boala apare ca urmare a consumului sistematic de mincaruri preparate cu rintas sau prajeala in grasime. Persoana care prajeste un aliment simte la un moment dat usturimi in git si in ochi, provocate de vaporii ce ies din tigaia plina cu grasime incinsa. Vaporii acestia imbiba alimentele care ajung in stomac, producind acolo o iritatie prelungita. Aceasta iritatie este incomparabil mai daunatoare decit cea produsa asupra ochilor, deoarece alimentele stau in stomac 4 sau 5 ore, nu citeva minute cit dureaza prajeala in bucatarie. Reflexele nervoase pornite de la nivelul stomacului iritat vor impiedica golirea veziculei, asemanator reflexelor pornite de la apendicele inflamat. Asa se produce colecistita intr-un mare numar de cazuri.

Tipuri: Colecistita este una din bolile cele mai raispindite, mai ales la femeile intre 20-35 de ani. Colecistitele pot fi: - acute - cronice La cei mai multi pacienti, boala este legata de coexistenta pietrelor la ficat (calculilor) si de aceea se numesc si colecistite litiazice. Totusi, exista si cazuri de boala independent de existenta pietrelor la ficat, numite colecistite nelitiazice. Colecistitele acute sint: - infectioase (determinate de microbi) - toxice - de alta natura Alte forme particulare de colecistita acuta sint: - cele realizate in timpul sarcinii si nasterii (colecistite gravidice si puerperale) - alergice Colecistitele cronice fara piatra (nelitiazice) sint mai putin legate de rolul microbilor, decit cele acute.

Simptome: Principalul semn al colecistitei este durerea localizata sub marginea coastelor, in dreapta, raspunzind in spate si umarul drept, mergind ca intensitate de la simpla jena pina la colica. Durerea vine adesea in crize, insotite de greturi, varsaturi si uneori de febra. Crizele, numite colici hepatice, apar mai des dupa suparari sau abuz de alimente grase si oua. Durerea este provocata de contractia prea brusca sau prelungita a veziculei inflamate. Aceasta contractie poate fi declansata si de o stare de iritatie a sistemului nervos (emotii, suparari, enervari), care se rasfringe asupra veziculei. Celelalte semne care insotesc colecistita sint: - balonarile abdominale dupa masa - constipatia - greturile, varsaturi Acestea se pot explica prin faptul ca si alte parti ale tubului digestiv (stomac, intestin) sufera in cursul unei colecistite deoarece organismul este un tot in care functiile diverselor organe depind unele de altele. Alte simptome care pot apare in colecistita sint: - usoara ingalbenire a fetei, a pielii si mucoaselor (subicter) - usoara crestere a temperaturii (subfebrilitate) - diarea alternind cu constipatia - astenie, ameteli, iritabilitate, insomnie, stari depresive, migrene

Evolutie: Daca o colecistita nu se trateaza, cu timpul se pot forma pietre (calculi) in vezicula biliara, dind boala numita litiaza biliara. Pietrele sint cel mai des formate din colesterol, o substanta care se gaseste mai ales in grasimi, in oua, in creier, ficat. Colesterolul este eliminat prin ficat, in bila. Cind bila este infectata, ca in colecistite, sau sta prea mult timp neevacuata din vezicula, anumite modificari in compozitia ei favorizeaza formarea pietrelor. Acestea, la inceput de marimea unor graunte de nisip, cresc treptat, prin adaugarea de noi si noi straturi de piatra, la fel cum creste un bulgare de zapada. Pietrele din vezicula pot patrunde pe canalele biliare, provocind dureri (crize de ficat) sau pot ramine mult timp pe loc, umplind vezicula si scotind-o din functiune, si astfel functia de rezervor a veziculei nu mai poate fi indeplinita. Organul devine inutil si chiar periculos pentru sanatate, intretinind un focar de infectie in organism si putind oricind acoperi caile biliare, printr-o piatra pornita din vezicula.

Diagnostic: Medicul, prin discutia cu pacientul si prin examenul fizic, obtine informatiile necesare pentru formularea diagnosticului. Examenul palpatoriu abdominal, evidentiaza sensibilitatea difuza sau localizata in zona colecistului. De asemenea, se poate simti chiar vezicula si se pot aprecia caracteristicile ei, precum si starea ficatului si a altor organe abdominale. Explorarile ajutatoare (paraclinice) au progresat continuu, contribuind la realizarea unor diagnostice de finete. Tubajul Duodenal este una din metodele cel mai vechi, dar care isi pastreaza valoarea. Tubajul se executa dimineata, pe nemincate. Medicul introduce sonda cu blandete, treptat, pe gura sau pe nas. Trecerea prin regiunea faringiana este ceva mai dificila, pina se reuseste invingerea reflexului fiziologic de voma. Examenul radiologic poate aduce date hotaritoare pentru diagnosticarea bolilor biliare. Examenul tubului digestiv cu suspensie de Bariu, asa cum se face in mod obisnuit, poate surprinde eventualele modificari ale stomacului, duodenului - in special -, sau restul intestinului, care sint corelate cu bolile biliare. Aceste doua examene, tubajul duodenal si examenul radiologic, sint teste de baza pentru diagnosticarea bolii. Colecistografia pe cale bucala se efectueaza pentru a face vizibil la radiografie organe "moi" ca si caile biliare, care nu sint vizibile in mod normal. Se folosesc o serie de compusi iodati care au rolul de a se elimina prin ficat si bila. Colangiografia pe cale intravenoasa foloseste de asemenea, preparate iodate, pentru a se asigura o vizualizare mai buna a arborelui biliar. Inainte de efectuarea acestui examen se face o testare prealabila si intreaga desfasurarea lui se controleaza cu strictete. Echografia pune in evidenta peretii ingrosati ai veziculei biliare. De asemenenea, pentru demonstarea infectiei si cautarea microbilor implicati se mai efectueaza: - hemoleucograma - V.S.H.-ul - Hemoculturi (in infectii grave) De mare ajutor sint si: - examenul scaunului - examenul urinei In sfirsit, operatia chirurgicala insasi poate servi in anumite situatii ca mijloc de explorare ultim, atunci cind toate celelalte examene au fost neconcludente.