Hepatocarcinomul este denumirea pentru cancerul primar de ficat. Acesta apare prepoderent la bolnavii cu ciroza (80-90 din cazuri). Se estimeaza o mortalitate de 33% in randul persoanelor cu ciroza, datorata hepatocarcinomului. In SUA mortalitatea in hepatocarcinom este de 14 000 de cazuri pe an.

Cauze:
 

Riscul major pentru dezvoltarea unui cancer de ficat il reprezinta purtatorii de virusuri hepatice . Riscul este mai mare pentru purtatorii de virus B decat pentru cei de virus C, aparitia unui hepatocarcinom la persoanele infectate cu virus B nefiind precedata in toate cazurile de ciroza. Ciroza in schimb este mai severa si apare mai frecvent la persoanele cu hepatita C. Hemocromatoza este si ea un factor de risc si cauza de hepatocarcinom.

Aparitia unui hepatocarcinom (cancer de ficat) se datoreaza initial unui proces de regenerare hepatica, necesitand de obicei o boala hepatica care a evoluta cu mult timp inainte. De obicei un hepatocarcinom este de forma nodulara, unicentric, dar exista si forme de cancer de ficat multicentrice, cu dezvoltare difuza.

Pentru descoperirea in timp util a pacientilor cu un astfel de cancer de ficat, se recomanda supravegherea ecografica si dozarea de alfa fetoproteina  la pacientii cu:

– hepatita cronica cu virus B sau C  ( riscul de cancer depinde si de severitatea  inflamatiei, fibrozei si de nivelul ADN-ului viral la cei cu hepita B);

– ciroza hepatica de etiologie alcoolica;

– hemocromatoza transmisa genetic ;

– ciroza biliara primitiva.

Simptome de hepatocarcinom si semne clinice de cancer de ficat: scaderea ponderala brusca si rapida, ascita care evolueaza rapid, sever si nu raspunde la tratamentul cu diuretice, subfebrilitati sau febra, dureri de ficat (hepatalgii – dureri in hipocondru drept). La palparea  ficatului, acesta se poate simti dur, cu suprafata tumorala. Atat simptomele cat si semnele clinice pot lipsi in multe cazuri, existand un numar mare de cazuri asimptomatice descoperite ocazional prin ecografie.

Pentru stabilirea unui diagnostic de cancer de ficat se dozeaza alfa fetoproteina si sangele pacientului si se folosesc metode imagistice de indentificarea a unui eventual hepatocarcinom (ecografie, CT, RMN).

Alfa fetoproteina are valori normale intre 10 si 20 ng/ml si are o sensibilitate in diagnosticul de cancer de ficat sub 60-70%.  Alfa proteina poate sa mai aibe valori crescute si intr-o forma de cancer testicular.Valori de alfa proteina peste 200 ng/ml sunt definitorii pentru un hepatocarcinom aparut la pacientii cu risc. Exista insa cazuri de hepatocarcinom cu dimensiuni sub 4 cm care nu produc alfa proteina ( 2 treimi din cazuri) si 20% din totalul hepatocarcinoamelor, chiar cu dimensiuni mari nu produc alfa-proteina.

Ecografia pune cu usurinta in evidenta leziunile de cancer de ficat (in proportie de 85-95% leziuni cu dimensiuni intre 3 si 5 cm).  Pe un ficat cirotic, leziunile mai mici de 1 cm pot fi mai greu de evidentiat. Pentru leziunile intre 1 si 2 cm specifice unui hepatocarcinom, ecografia ca metoda de diagnostic are o senzitivitate intre 60-80%. Contrastul ecografic (CEUS) creste performanta ecografiei de a descrie noduli specifici unui hepatocarcinom.

CT-ul si RMN -ul cu subsatanta de contrast reprezinta metode imagistice auxiliare de diagnostic.

Recomandari in diagnosticul unui hepatocarcinom:

- ecografia se utilizeaza ca metoda de screening pentru aparitia unui cancer de ficat la persoanele cu risc.

– se foloseste determinarea de alfa proteina, cu acelasi scop daca , ecografia nu este accesibila sau suficient de performanta.

–  un interval optim (nu obligatoriu ideal) de repetare a ecografiei pentru detectia precoce de hepatocarcinom, este de 6 luni.

Atunci cand criteriile clasice ( imagistica +/- determinare alfa proteina)  nu sunt suficiente pentru a stabili un diagnostic, se recomanda biopsia din nodulul suspect de hepatocarcinom. Biopsia hepatica se face sub ghidare ecografica, cu ac fin (sub 1 mm) sau de tipul ‘core biopsy’ ( diametru acului este mai mare de 1mm). Daca leziunea suspectata ca find cancer de ficat pare operabila, biopsia este contraindicata datorita unui risc de diseminare de 1-3 % din cazuri.

 

– prima optiune in tratamentul unui hepatocarcinom este rezectia chirurgicala (daca o permite rezerva functionala a ficatului) sau transplantul hepatic (tratament pentru cancerul de ficat si ciroza hepatica).

– la tumorile mari la care nu este posibila rezectia chirurgicala se poate opta pentru chemoembolizarea tumorii cu doxorubicina si lipiodol prin artera hepatica pe ramura vasculara care corespunde nodului malignizat. Aceasta metoda de tratament pentru cancer hepatic, sisteaza hranirea cu sange a tumorii. 

– la tumorile mici (cu dimensiuni sub 5 cm), se poate folosi ca metoda de tratament alcoolizarea tumorala percutana ghidata ecografic. Prin aceasta metoda, se introduce direct in nodulul hepatic malign, cu ajutorul unui ac fin, alcool absolut. Acest lucru se repeta in mai multe sedinte terapeutice. Pentru aceste tipuri de hepatocarcinoame, ablatia prin radiofrecventa (RFA) constituie o alternativa.

– Daca tehnicile de tratament pentru un cancer de ficat, enumerate mai sus nu pot fi utilizate (cazul unor tumori foarte mari, metastazate sau cu tromboza portala), terpia cu Sorafenib (Nexavar) 800 mg/zi, toata viata, constituie o solutie. Nexavarul este un tratament scump antiangiogenic, impiedicand formarea de noi vase care sa hraneasca tumora.

– pentru un hepatocarcinom cu tumori hepatice mici, multiple aparute pe fond de ciroza, transplantul hepatic este cel mai indicat.