Cand Scott si-a intalnit pentru prima data soacra, a simtit imediat ca nu vor deveni buni prieteni. Dar dupa sapte ani de la casatoria cu fiica ei, sotia lui a fost diagnosticata cu leucemie agresiva. Avea doar 30 de ani.

Din aceasta tragedie Scott a invatat un lucru foarte important, iar acum vrea sa il impartaseasca cu toata lumea:

„Ea este este Sharon, soacra mea.

Ea m-a invatat ca e important sa vezi pe cineva drept cine e cu adevarat, nu drept cine te astepti sa fie.

Cand mi-am intalnit pentru prima data soacra nu prea am inteles ce spunea din cauza accentului ei din Sud. Mi se parea ca se crede sefa si este un pic agresiva, dar intr-un mod politicos. Dar stiam ca ea este importanta pentru iubirea vietii mele, asa ca am acceptat-o in familia mea.

Dupa sapte ani inca nu stiam cine era de fapt.

Cand sotia mea s-a imbolnavit de leucemie la doar 30 de ani, cand medicii i-au mai dat doar 10% sanse sa mai traiasca inca un an, cand lumea noastra era distrusa si schimbata pentru totdeauna, Sharon a intrat linistita si ferma in rolul pentru care se nascuse. S-a mutat, impreuna cu sotul ei care a ramas cu dizabilitati din timpul razboiului din Vietnam, in casa noastra, pentru a fii asistenta sotiei mele.

Timp de noi ani ne-a facut majoritatea cumparaturilor, ne-a gatit toate mesele, ne-a spalat toate hainele, ne-a facut curatenie, i-a insotit pe ambii bolnavi ai familiei la peste cei 300 de doctori de care au avut nevoie, s-a descurcat cu sutele de pastile si s-a asigurat ca suntem cu totii bine, in fiecare ora a fiecarei zile.

Si a facut asta atunci cand ea insasi a fost diagnosticata cu cancer, in timp ce avea grija de altcineva. Cand i-a fost taiat bustul. Cand a trecut prin chimioterapie.

Ea canta incet in timp ce lucreaza. Vorbeste singura atunci cand nu este nimeni care sa o asculte, si trece de la o zi la alta cu umilinta si gratie.

Am facut aceasta poza inainte sa plec la serviciu intr-o zi. Ea nu stia ca eram acolo.

Prieteni, asa arata maretia, intr-un moment de calm si liniste. Asteptand pentru a 300-a oara ca mancarea de ovaz a fiicei sa se faca, a 300-a oara de cand s-a imbolnavit. Nu mai are par de la chimioterapie. A refuzat sa nu-i mai pese de nimic atunci cand avea toate motivele.

Nu toata lumea are sansa de a avea in viata lui un supererou. Si pentru asta sunt plin de recunostinta in fiecare zi.

Am facut aceasta poza inainte sa plec la serviciu intr-o dimineata. Ea nu stia ca eram acolo.

Prieteni, asa arata maretia, intr-un moment de calm si liniste. Asteptand pentru a 300-a oara de cand este bolnava ca mancarea de ovaz a fiicei sale sa fie gata. I-a cazut parul din cauza chimioterapiei. A refuzat sa inceteze sa ii mai pese in ciuda tuturor greutatilor.

Nu toata lumea are sansa de a avea in viata lui un supererou. Si pentru asta sunt plin de recunostinta in fiecare zi”.