Ziua de 18 decembrie 1989 ramane in memorie ca fiind cea in care s-a murit pe scarile Catedralei Mitropolitane din Timisoara, unde armata a tras in tinerii care manifestau. A fost si ziua in care zeci de trupuri au fost furate de la morga si duse in Capitala, incinerate, iar cenusa aruncata in canal

Profesorul de istorie Adrian Kali: In 18 decembrie 1989, Timisoara parea un oras invins

La 25 de ani de la Revolutie, profesorul de istorie Adrian Kali de la Liceul Teoretic "Grigore Moisil" isi aminteste ca in 18 decembrie 1989 Timisoara parea un oras invins. Kali avea atunci 21 de ani si lucra intr-un institut de proiectari din Timisoara. A iesit in strada sa ceara si el caderea regimului comunist si a fost impuscat in spate, iar doua gloante i-au perforat plamanul.

"In data de 18 decembrie 1989, Timisoara parea un oras invins. In seara de 17 decembrie 1989 s-a tras si au murit oameni. Apoi a venit o ploaie care a sters tot sangele. A fost un fenomen interesant din punct de vedere meteorologic. Orasul era pe mana fortelor de ordine. Erau dispozitive militare care blocau, pur si simplu, orasul. Cu toate astea, lumea a iesit in strada. Nu la nivelul zilei de 17 decembrie, dar a iesit. Si s-a tras. S-a tras in acel grup de la Catedrala. Inainte de asta au mai fost impuscati mortal alti doi oameni", rememoreaza Kali.

Tot el spune ca, in 18 decembrie 1989, primarul de la acea vreme, Petru Mot, a participat la mai multe sedinte, printre care una la Universitatea de Vest din municipiu, unde au fost condamnate evenimentele din zilele anterioare si apoi s-a decretat legea martiala.

"Petru Mot a fost chemat la sedinte si s-a spus ca, daca e un grup mai mare de trei oameni pe strazi, sa se traga asupra lor. Asta era acea lege martiala", povesteste Kali.

Dupa-amiaza, sfidand noile reguli, un grup de peste 40 de persoane s-a adunat pe scarile Catedralei Mitropolitane. Au inceput sa strige impotriva regimului comunist si sa cante "Desteapta-te, romane". Armata se afla peste drum de Catedrala, iar la un moment dat a inceput sa traga.

Atunci a avut loc deja celebrul episod in care portile Catedralei au fost inchise, iar oamenii au cazut secerati pe scari. Au fost adunate de pe scarile lacasului de cult 43 de cadavre care au fost duse, apoi, la morga Spitalului Judetean din Timisoara.

"La Bucuresti nu se intampla nimic in aceasta zi, niciunde nu se intampla nimic, insa la Timisoara a fost a treia zi de rezistenta. Seara s-au hotarat sa scape de cadavre. S-a adunat o echipa de la Militia Militara si au inceput operatiunea «Vama». Asa se numea pentru inceput, apoi «Travama», apoi «Trandafirul». Au intrat si efectiv au furat cadavrele din morga spitalului, cu complicitatea unor medici de la Spitalul Judetean. Le-au incarcat ca pe colete, de fapt asa le-au si spus, colete, le-au pus intr-o masina frigorifica de la Comtim si le-au dus la Bucuresti. Cadavrele erau invelite in cearsafuri. Aveau drumul deschis sa ajunga cat mai curand la Bucuresti. Au ajuns la destinatie in data de 19 decembrie 1989, cand deja stim ce s-a intamplat acolo: cadavrele au fost arse, apoi cenusa a fost pusa in containere si aruncata intr-o gura de canal. Soferii erau civili, nu stiau ce transportau. Cand s-au intors la Timisoara, in 20 decembrie, orasul era cu totul altul, era liber de comunism", afirma Adrian Kali.

Profesorul de istorie spune ca, in 18 decembrie 1989, focul parca mocnea in fabricile orasului, asa ca securistii faceau tot mai multe vizite pentru a afla cine lipseste de la munca.

Muncitor la o fabrica din Timisoara: "Zburau gloantele in toate directiile, parca eram in Bagdad"

In data de 18 decembrie 1989, pe strazile orasului se afla si Ioan Savu. Avea atunci 39 de ani si era analist programator la fabrica de detergenti din oras. Acum este pensionar.

Avea de mic in familie modelul tatalui, care s-a impotrivit colectivizarii fortate, asa ca a fost printre primii timisoreni iesiti in strada, inca din 16 decembrie 1989, si a continuat sa iasa si in zilele urmatoare.

"Au adus geamgii din Bistrita sa refaca vitrinele care fusesera sparte, dar acestia nu au facut fata. Apoi, pentru a arata forta, au venit cu fanfara si cu un steag al unei unitati militare si au marsaluit in zona centrala. Tot atunci a aparut un elicopter care filma de sus. Acel elicopter nu ne-a speriat, ne-a intaratat. Apoi au aparut TAB-urile si tancurile care au inceput sa traga. Zburau gloantele in toate directiile, parca eram in Bagdad. Vazusem imagini din Bagdad la televizor", isi aminteste Ioan Savu primele zile ale Revolutiei.

Dimineata zilei de 18 decembrie 1989 l-a prins pe Ioan Savu din nou in strada. Tot atunci, un tanar a fost impuscat chiar langa el.

"In data de 18 decembrie 1989, dimineata, am mers prima data in Piata 700 (piata agroalimentara aflata in zona centrala a orasului - n.r.). Niste militari au tras langa mine, intr-un tanar care nu mergea pe unde au vrut ei. I-au spus initial sa nu mai mearga prin mijlocul pietei, ci pe margine, dar el nu s-a conformat", povesteste Ioan Savu.

Spre seara, Savu a mers in zona Catedralei Mitropolitane. A vazut un grup de tineri care cantau si scandau pe treptele lacasului de cult, dar nu s-a alaturat acestora. Mai tarziu, avea sa afle nenorocirea care s-a intamplat acolo.

"Dupa-amiaza, tramvaiul nu mai oprea decat in cateva locuri. Am urcat in tramvai in apropiere de Piata 700, unde erau si soldati pe TAB-uri si bateau in patul pustilor sa ne intimideze. Tramvaiul ne-a dus pe langa Piata Operei (acum Piata Victoriei - n.r.). Cand am ajuns in statia de langa Catedrala, era un cordon de militari de-a latul Pietei Operei. Catre Catedrala era un grup masiv de tineri care strigau lozinci si cantau. Pe colt, la Parcul Central (aflat langa Catedrala - n.r.), era un grup mare de oameni. In piata inca nu era lumea, atunci se aduna. Trecand prin fata soldatilor, imi venea sa dau in ei, desi nu sunt un tip violent. Imi era ciuda pe mine ca am sentimentul acesta. La un moment dat, se auzea de pe coltul Parcului Central cum strigau «Noi suntem poporul». Rasuna totul. I-am spus unui camarad sa incercam sa trecem pe partea cealalta, inspre primarie, si dupa ce am trecut noi a inceput sa se traga pe treptele catedralei", rememoreaza Savu.
Pe MEDIAFAX.ro gasiti continuarea reportajului.