Un oarecare copil a fost adus la urgenta unui spital. Dupa analizele facute in graba, medicul a hotarat urmatoarele, spunandu-i totodata si copilului:
– Iti voi deschide inima…
Atunci copilul l-a intrerupt dintr-o data si i-a spus:
– Inlauntrul inimii mele Il veti gasi pe Hristos.

Chirurgul l-a privit cu curiozitate si, fiindca nu credea, si-a ridicat sprancenele si i-a spus copilului:
– Voi deschide inimioara ta ca sa constat vatamarile pe care ti le-a pricinuit boala.
– Da, dar cand imi veti deschide inima, Il veti afla pe Hristos.

Medicul a aruncat o privire curioasa spre parintii copilului, care stateau linistiti langa el, apoi a continuat:
– Dupa ce voi constata vatamarile, iti voi inchide inima si pieptul, dupa care voi hotari ce voi face.
– De acord, a spus copilul, dar Il veti afla pe Hristos in inima mea. Sfanta Scriptura spune ca Hristos locuieste acolo inlauntru. Si toate cantarile bisericesti spun ca Hristos locuieste acolo, inlauntru inimii noastre. Dumneavoastra Il veti afla inlauntrul inimii mele.

Atunci chirurgul a raspuns:
– Iti voi spune exact ce voi afla in inima ta. Voi afla acolo un muschi cardiac deteriorat, o circulatie redusa a sangelui si vase de sange slabite. Si atunci voi putea, daca voi sti si daca voi avea posibilitatea, sa te fac bine.
– Si pe langa acestea Il veti afla si pe Hristos, Care locuieste acolo.
Medicul a iesit enervat din sala de consultatii, spunand: „Sarmanul copil!”.

Asa cum hotarase, a savarsit interventia chirurgicala… Vatamarile erau grave, asa cum prevazuse din consultatiile facute. Nu putea face nimic… Dupa ce a sfarsit interventia, s-a retras in biroul sau ca sa consemneze in registrul chirurgiei insemnarile sale referitoare la interventie: aorta deteriorata, vena pulmonaradeteriorata, degenerare musculara pe scara larga. Nici o nadejde de transplant. Nici o nadejde de vindecare. Tratament: calmante si odihna completa. Prognoza: moartea va veni in scurt timp… A lasat calculatorul si s-a ridicat. Apoi adresandu-se la Hristosul copilului, a strigat:
– De ce? De ce ai facut aceasta? L-ai trimis aici in halul acesta… L-ai condamnat sa moara de mic de aceasta boala. De ce? De ce?
Atunci din adancul fiintei sale a auzit un glas, raspunzandu-i:
– Acest copil nu este menit sa traiasca multa vreme in turma voastra. Acest copil apartine turmei Mele si asa va fi pentru totdeauna. Aici, in turma Mea, nu exista nici o durere. Se va usura atat de mult, incat nici nu-ti poti inchipui. Intr-o zi parintii lui il vor intalni aici si vor cunoaste ce este pacea. Turma Mea va continua sa se inmulteasca…
Lacrimi curgeau din ochii chirurgului. Insa sentimentele sale impotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, se razvrateau inlauntrul sau, spunand: „Ai facut aceasta faptura, ai facut aceasta inima, care este condamnata sa moara in cateva luni. De ce?”.

Atunci glasul din launtrul sau i-a raspuns: „Copilul trebuie sa se intoarca la turma Mea, pentru ca si-a savarsit indatorirea. Nu l-am plasmuit pe copil pe pamant ca sa-l pierd, ci pentru a afla o alta oaie pierduta”.
Medicul a inteles ca acel copil nu a venit acolo la intamplare, ci venise pentru el. El insusi a primit o lectie crestineasca. Amintirile jucau in mintea sa. Din pricina multor sale reusite profesionale, sufletul sau devenise ultima grija.

A intrat in salonul copilului, s-a asezat pe pat langa copil. Acolo erau si parintii lui. Copilul s-a desteptat si a soptit:
– Mi-ati deschis inima?
– Da! a raspuns vadit emotionat medicul.
– Si ce ati aflat?, a intrebat copilul.
– L-am aflat pe Hristos, a raspuns medicul si a inceput sa planga, asa cum plangea cand el insusi era copil, in urma cu vreo cincizeci de ani.
De atunci copilul si medicul au devenit cei mai buni prieteni.
Sursa: altarulcredintei.md