Mai demult cununia oficiala putea fi tinuta oricand dupa cununia religioasa insa in zilele noastre cununia religioasa se poate face numai dupa cununia oficiala. Cununia oficiala se face de obicei in ziua in care familia mirelui si familia miresei se aduna pentru a face cumparaturile pentru nunta.

Dupa cununia religioasa mirele si mireasa intra in camera nuptiala. In timpul petrecut de miri in camera nuptiala, in exterior sunt practicate o serie de ritualuri, in timpul carora se ureaza mirilor bunastare si armonie in familie. Se obisnuieste cu aceasta ocazie sa se infiga un cutit in usa camerei nuptiale sau sa se puna un lacat deschis in fata acesteia.

Tot in acest timp, invitatilor li se cere sa nu stea cu mainile incrucisate sau sa-si aseze o mana peste alta. Mirii au in camera mancare la discretie iar in unele zone ale Turciei se obisnuieste sa li se puna doar un singur rand de vesela, tacamuri si un singur pahar tocmai pentru a se obisnui sa manance „dintr-un castron”.

Apoi urmeaza inspectarea patului nuptial mai precis a cearsafului. Cearsaful patat cu sange este o dovada a virginitatii miresei. O matusa a mirelui sau o femeie apropiata acestuia, responsabila cu organizarea nuntii constata daca mireasa a fost virgina sau nu si transmite vestea celor doua familii. Uneori, daca mireasa se dovedeste a nu fi fost virgina in noaptea nuntii, acesta este trimisa inapoi parintilor si nunta se intrerupe.

In ziua de dupa nunta este cunoscuta sub diferite numiri: ziua valului, dezvelirea fetei, punerea naframei sau acoperirea capului. Si la acest ceremonial participa doar femei si semnifica trecere miresei in randul femeilor casatorite.

Mai demult, de ziua valului, mireasa era dusa la fantana satului sa scoata apa, apoi era pusa sa framante aluat si sa prepare dulciuri, in general produse de patiserie si toate acestea pentru a aduce bunastare in noua familie. Acest obicei de ziua valului miresei este foarte rar practicat in zilele de azi, nunta terminandu-se odata cu plecarea invitatilor din noaptea nuntii.