Boala este un conflict intre minte si suflet, iar cancerul este o boala care apare la persoanele care au conflicte interioare nerezolvate.
Despre aceasta scrie Ieromonahul Hrisostom Filipescu in cartea sa ”Putine lacrimi, multe bucurii”, care este si egumen la Schitul „Sfanta Maria Magdalena” din Tibucani, Romania. Un fragment din cartea sa a fost publicat de portalul de spiritualitate ortodoxa altarulcredintei.md.
”Unii psihoterapeuti afirma ca se moare de frica si de oboseala, nu de cancer. Cancerul este o boala care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate. Boala este un conflict intre minte si suflet. Fiecare vrea sa transmita ceva, iar cealalta parte intelege altceva. Lovim in organe in functie de fricile noastre. Tratam trupul, dar sa tratam si sufletul.
Cine nu poate trece peste un eveniment neplacut din viata poate face cancer de stomac. Cineva are resentimente si il loveste un cancer renal. Altcineva se teme ca va muri de foame si va face cancer hepatic ca nu are cu ce sa-si hraneasca familia…
Frica si furie sau dragoste si recunostinta. Frica este o problema sufleteasca si nu a mintii. Agresivitatea este o forma a fricii. Este frica si apoi furia. Uneori lacrimile nu vin pentru ca plansul nu poate fi manipulat usor”, scrie ieromonahul in cartea sa.

Parintele tine sa sublinieze mai jos ca orice i se intampla sufletului afecteaza si corpul, din acest motiv este nevoie de ”cainta, multumire si transformare spirituala”.
”Boala ne trimite spre introspectie. Faptul ca esti cu cineva si te simti singur se datoreaza ca nu suntem in relatie buna cu Dumnezeu. Dependentele sunt dureri de factura sufleteasca. Orice i se intampla sufletului afecteaza si corpul. Orice i se intampla mintii afecteaza si corpul si viceversa, minte-suflet-corp. Daca apelezi la divin, la spiritualitate, exista o solutie. Dumnezeu nu este imbuteliat ca sa nu avem accest la El. Oricine are acces la Doamne. Nu stim sa accesam, nu ca nu putem. Hristos nu se ascunde in Potir sau in icoana, ci se descopera. Taiem pacatele de la tulpina, dar ele se tin de radacini. Este o dizarmonie care trebuie armonizata. Vindecare inseamna crestere spirituala”.
Totodata, Hrisostom Filipescu atrage atentia ca suferinta poate oferi multe lucruri sufletului nostru pe care fericirea nu le poate oferi.
”Adeseori fericirea ne stoarce, ne dilueaza, iar suferintele ne curata, ne purifica. Suferinta are ceva special, iar fericirea este un bun comun. Smerenie, pocainta, genunchi…”.

***

Cancerul, o piedica in calea mantuirii?

Nici pe bolnavii cu credinta statornica nu ii ocoleste chinuitoarea intrebare:„De ce am cazut tocmai eu prada cancerului?” Un posibil raspuns ar fi ca si cancerul sau o alta suferinta nevindecabila se dovedesc mai trebuincioase in vederea mantuirii decat sanatatea. Pentru ca afirmatia noastra sa nu riste a fi catalogata drept scandaloasa, se impune sa facem o precizare capitala: poti deveni locuitor al Imparatiei lui Dumnezeu chiar daca esti bolnav fizic. Conditia sine qua non pentru mantuire este ca sufletul sa ramana sanatos si atunci cand durerea devoreaza trupul.
Cancerul. O boala ce devoreaza zilnic, pe plan mondial, mii de vieti. In Romania, spun unele statistici, exista aproximativ 500.000 de bolnavi inregistrati. Anual, milioane de persoane din intreaga lume primesc teribilul diagnostic. Surse medicale sustin ca se intalnesc peste 200 de tipuri de cancer, fiecare cu simptome, cu metode de diagnosticare si tratament diferite. Necrutatoarea maladie a devenit atat de ingrijoratoare, incat Uniunea Internationala pentru Controlul Cancerului(UICC), organizatie neguvernamentala care uneste comunitatea de lupta impotriva cancerului, a numit ziua de 4 februarie dreptZiua Mondiala de Lupta Impotriva Cancerului, cand se incearca prin diferite mijloace, constientizarea populatiei privind prevenirea, dar si combaterea acestui adevarat flagel. In pofida tuturor eforturilor, previziunile specialistilor nu se arata deloc imbucuratoare, caci se estimeaza ca in viitor decesele provocate de cancer vor deveni principala cauza a mortalitatii pe plan international. Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat o evaluare sumbra: prin anii 2020 cancerul va fi responsabil de decesul a trei din patru persoane.

Lupta impotriva cancerului

Nu cred ca se afla cineva printre noi care sa nu fi avut o cunostinta disparuta din pricina unei forme de cancer, ori sa nu fi cunoscut persoane ce au primit neinduratorul diagnostic. Auzind astfel de vesti, ne cuprinde compasiunea, uneori chiar neputinta caci neoplasmul nu cruta pe nimeni: ii cad victime oameni de rand, persoane publice, vedete, politicieni, preoti, calugari, intelectuali, oameni simpli. Este cu adevarat o situatie ingrijoratoare, determinandu-ne sa ne reevaluam modul de vietuire si alimentatie, evitand, pe cat posibil, cauzele declansatoare ale nemiloasei maladii.
Se zice ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Unii, profitand de disperarea celor afectati, au umplut rafturile librariilor cu zeci de carti tip „self-help”, unde ni se prezinta o gama larga de retete miraculoase pentru aplicarea carora bolnavii nu pregeta sa cheltuiasca sume mari, numai ca sa-si salveze viata. Multe din remediile trambitate drept izbavitoare se vadesc adevarate escrocherii ori, chiar de ar contine unele solutii medicale, nu pot opri cursul bolii. Pe langa dramatismul durerii in sine, suferindul se vede cuprins de chinuitoarea preocupare de a alege intre numeroasele retete sau medicamente conventionale, terapii ori regimuri alimentare. Alaturi de acestea, de ceva vreme se observa tot mai des incercarea de tratare a pacientilor neoplazici prin credinta, spirit combativ, nestramutata nadejde in vindecare. Este bine sa luptam cu boala, folosind toate mijloacele stiintifice, daca ele nu contravin credintei si moralei crestine de recapatare a sanatatii, caci Sfantul Macarie cel Mare ne spune: „Dumnezeu ne-a dat ierburile pamantului si doctoriile pentru a ne ingriji trupul; a prevazut ingrijirile doctorilor fata de bolile trupului”.

De-a lungul dramaticului maraton inspre insanatosire, ar fi bine totusi sa ne reamintim unele sfaturi lasate de Sfintii Parinti in privinta suferintei si a asumarii ei, recunoscand faptul ca fiecare dintre noi reactionam diferit in fata durerii. Adeseori, omul aflat in inclestare cu moartea se apropie mai mult de Dumnezeu, de „parghiile” lasate de El spre a se hrani cu har aducator de mila, pace si binecuvantare. Altii devin impietriti la inima, isi risipesc si bruma de credinta avuta, ori chiar Il invinuiesc pe Dumnezeu de imbolnavirea lor. Mai exista insa o categorie: cei ce refuza tratamentul medical, apeland exclusiv la propriile resurse de vindecare ori la puterea credintei. Pe ei, Sfantul Teofan Zavoratul ii avertizeaza ca se gasesc in pericol de a cadea in mandrie, care este mai grea decat insasi boala fizica. Atunci cand cancerul ori alta maladie incurabila nu poate fi starpita, tot Sfantul Parinte ne invata: „cei ce rabda cu supunere necazurile si bolile stau in randul mucenicilor”. Sfantul Tihon ne arata ca doar in suferinta vom afla ce fel de credinta avem: vie ori doar una teoretica; de asemenea, ne incredinteaza ca „Domnul nostru nu va lasa ca rabdarea suferintei sa ramana nerasplatita.” In acelasi duh, Sfantul Macarie de la Optina ne lamureste ca in boala „pe masura ce piere omul carnii, omul duhovnicesc se innoieste”.


„De ce m-am imbolnavit chiar eu?”

Nici pe bolnavii cu credinta statornica nu ii ocoleste chinuitoarea intrebare: „De ce am cazut tocmai eu prada cancerului?” Un posibil raspuns ar fi ca si cancerul sau o alta suferinta nevindecabila se dovedesc mai trebuincioase in vederea mantuirii decat sanatatea. Pentru ca afirmatia noastra sa nu riste a fi catalogata drept scandaloasa, se impune sa facem o precizare capitala: poti deveni locuitor al Imparatiei lui Dumnezeu fiind bolnav fizic. Bunaoara, numerosi sfinti au infruntat boli grele: Sfantul Nectarie a suferit de cancer, iar Sfantul Serafim de Sarov, catre apusul vietii pamantesti, avea ulceratii deschise la picioare. Conditia sine qua non pentru mantuire este ca sufletul sa ramana sanatos, chiar daca durerea devoreaza trupul. Dintr-o astfel de perspectiva am putea considera boala drept o cruce. Or, Sfintii Parinti ne invata ca fara o cruce nu vom reusi sa dobandim mantuirea. Tot ei ne spun ca boala asumata crestineste reprezinta un fel de busola, indicandu-ne locul unde ne aflam in drumul catre Cer. Undeva in Filocalie se afirma un lucru greu de acceptat: boala reprezinta uneori o lectie de la Dumnezeu, sprijinindu-ne in urcusul nostru duhovnicesc, daca o primim cu rabdare si cu incredere in purtarea de grija a Domnului. Sfantul Ambrozie ne indeamna sa nu socotim suferinta fizica drept o piedica in dobandirea mantuirii.
Din aceasta perspectiva cancerul poate fi considerat o maladie tamaduitoare, caci toti cei afectati de ea, ramanand statornici in credinta si in mila Taumaturgului Desavarsit, Hristos Dumnezeu, primesc puteri sa lupte cu afectiunea, avand bune nadejdi de insanatosire, dar concomitent isi pot tamadui sufletele de orgoliu, mandrie si necredinta.

Surse: Surse: sputnik.md; Arhim. Mihail Daniliuc, Doxologia.ro