Aperitivul cu aroma de anason, consumat pe scara larga in Grecia si Cipru, a fost de multi ani considerat a avea diferite proprietati medicale si beneficii pentru sanatatea consumatorilor, daca este baut cu moderatie.

Medicina populara greaca s-a raspandit din generatie in generatie si de multe ori ouzo era recomandat in loc de medicamente in numeroase cazuri de boala, desi dovada stiintifica reala nu exista inca. Pentru majoritatea oamenilor din afara Greciei, ouzo-ul este doar un aperitiv delicios.

Ouzo a fost etichetat ca un produs exclusiv grecesc si este deosebit de popular in timpul verii, servit cu mezes (portii mici de mancare), cum ar fi caracatita, salata, sardine, calamari, dovlecei prajiti si scoici, si o multime de gheata.

Cu toate acestea, ouzo poate fi folosit si in scopuri medicale, atunci cand este nevoie, fiind un antiseptic foarte bun, avand in vedere nivelul sau de alcool. Durerile de cap si gripa pot fi tratate bine cu un ouzo caldut inainte de a merge la culcare. Majoritatea grecilor au folosit deja ouzo la o varsta frageda cand sufereau de o durere de dinti groaznica.

Originea numelui „ouzo” este contestata. O derivare populara este de la italianul „uso Massalia” - pentru folosire in Marsilia - stampilat pe gogosi de viermi de matase, exportate din Tyrnavos in secolul al XIX-lea. Potrivit anecdotei, aceasta desemnare a ajuns sa reprezinte o „calitate superioara”. O alta ipoteza este ca „ouzo” provine din cuvantul turcesc üzüm, care inseamna strugure, dat fiind faptul ca este in principal este o bautura alcoolica obtinuta din struguri.

Ouzo isi are radacinile in tsipouro, despre care se spune ca a fost proiectul unui grup de calugari din secolul al XIV-lea care traia intr-o manastire de pe Muntele Athos. Distilarea moderna de ouzo a luat amploare la inceputul secolului al XIX-lea, ca urmare a independentei grecesti, cea mai mare productie fiind pe insula Lesbos, care pretinde ca ar fi produs prima data aceasta bautura si ramane in continuare un mare producator. Cand absintul nu a mai fost printre bauturile preferate la inceputul secolului al XX-lea, ouzoul a fost unul dintre produsele a caror popularitate a crescut pentru a umple golul. A fost numit „inlocuitorul absintului fara pelin”. In anul 1932, producatorii de ouzo au dezvoltat o metoda de distilare folosind cazane de cupru, care este acum metoda standard de productie.

In 1856, prima distilerie de ouzo, care functioneaza si astazi, a fost deschisa de Nicolas Katsaros. In 2006, guvernul a decis ca ouzo-ul poate fi facut numai in Grecia, alcoolul primind o eticheta aprobata de UE cu denumire de origine protejata.

Pentru a va bucura de un ouzo, adaugati apa, ceea ce va transforma bautura intr-o culoare alb-laptos. Acest efect este foarte caracteristic bauturilor spirtoase cu anason. Ouzo-ul este o bautura pe care grecii o savureaza dupa-amiaza tarziu sau seara devreme. Odata ce veti incerca, este foarte probabil ca ouzo-ul sa devine rapid parte din dieta voastra.