Dimineata, ne grabim sa ajungem la serviciu. Odata ajunsi, ne grabim sa treaca mai repede cele 8 ore.

Seara, intram grabiti pe usa, ii pupam in graba pe cei dragi si ne grabim sa ne aruncam in fata televizorului cu un laptop sau o tableta in brate.

Ne grabim de mici. Ne grabim sa crestem mari, ne rugam sa se termine odata anii de liceu, apoi facultatea. Apoi, ne grabim sa ne cumparam in rate pe viata un apartament. Facem degraba copii, pe care ii crestem tot in graba, mirandu-ne „cand au crescut asa?”

Iar cand sunt mari ne intrebam de ce oare se grabesc sa plece atat de repede de langa noi… Abia atunci intrã in vocabularul nostru expresia:

„Mai stai putin…” Cred ca iti suna cunoscut. Ultima vizitã in casa bunicii, tu grabit sa te intorci la ale tale, ea, tinandu-te de mana si spunandu-ti cu voce tremurata: „Mai stai putin ca Dumnezeu stie daca te mai vad…”

Acum vreun secol si jumatate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte instarita, de altfel, scria: „Nu existã bogatie, ci doar Viata.”

Gandeste-te de cate ori auzi intrebarea „Ce-ai facut cu atatia bani?” si de cate ori ai auzit pe cineva intreband: „Ce-ai facut cu atata viata?”

„Traieste azi, maine nu exista!” suna patetic. Tocmai de aceea italienii i-au spus cinic, dar simplu: „Azi esti pe Pamant, maine in mormant.” Pe Pamant poti lasa urme sau umbre. In mormant, nu mai esti nici urma, nici umbra.

Mihai Morar