Revoluţionarul timişorean Adrian Sanda, fost secretar de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţonarilor, atrage atenţia că acum, la 24 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, Timişoara, dintr-un oraş martir demn de stimă, a ajuns, din cauza unor indivizi corupţi, să fie cumpărat stradă cu stradă de clanurile ţigăneşti.

„Vorbind de revoluţionari, am să spun doar că se vede cu uşurinţa stadiul de denigrare aproape totală în care am fost aduşi. Din cauza guvernarii PDL, al carei secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor a fost condamnat deja la 7 ani de închisoare cu executare, dar şi din cauza celor care au creat pe bandă rulantă luptători cu merite deosebite într-o revoluţie pe care respectivii au văzut-o, eventual, la televizor, am ajuns din nişte oameni mândri de ceea ce au făcut pentru aceasta ţara nişte acuzaţi de toate relele, chipurile motivaţi doar de lăcomia de bani şi case, de terenuri şi pensii. Dezinformarea şi manipularea lucrează din plin la adresa noastră. Este o ruşine cu atât mai greu de suportat cu cât cei care se pregateau să ne extermine acum 24 de ani au scos capul fără jenă pe măsură ce au constatat că nu li se întamplă nimic, iar acum Timişoara, minată de un sistem corupt temeinic, a ajuns din oraşul martir demn de stimă şi onor un oraş cumpărat stradă cu stradă de clanurile ţigăneşti care i-au mutilat nu doar arhitectura, ci şi bunul renume. Pentru asta nu există nici un vinovat, fireşte, pentru ca s-ar săpa prea adânc şi ar fi deranjate persoane prea bine aşezate in funcţii, ei şi ai lor. De unde să mai ceri respect pentru istoria glorioasa a unei Revoluţii autentice, când un politician ajunge să deţină până la 1000 de metri pătraţi în centrul oraşului, unde s-a luptat şi s-a murit nu pentru dreptul lui şi al altora de a se îmbogăţi, ci pentru respect, demnitate şi morală, cu frică de Dumnezeu şi speranţă in echitate şi dreptate socială?”, se întreabă cu amărăciune Adrian Sanda.

Revoluţia nu a făcut-o Tokes

Luptătorul Sanda susţine că Revoluţia din Timişoara, revoluţie reală, a ajuns o piesă pe taraba unor interese de care revoluţionarii, cei ce au facut-o, sunt cu totul străini.

„Cum e posibil să asistăm cu toţii la gestul lui Tokes, care îşi trimite ordinul naţional "Steaua României", dat de un preşedinte inconştient, ce imparte ordine si medalii la kilogram, la biserica reformată din Piaţa Maria, trimiţând pe cei ce doresc să îi retragă pe bună dreptate această distincţie naţională tocmai la Timişoara? Când am ieşit în stradă, decişi să murim sau să invingem, nu am intrebat pe nimeni ce religie are. Am strigat doar, cu disperarea împilaţilor, că "există Dumnezeu". Nu ne-am referit nici la cel reformat, nici la cel catolic, nici la orice alt tip particular de divinitate. Revolutia nu au facut-o Tokes şi confraţii săi reformaţi, ci un oraş intreg. Dacă episcopul cu veleităţi iredentiste doreşte ca acum să sfărâme spiritul istoric de armonie interconfesională şi interetnică al urbei care i-a oferit masă şi casă atâţia ani, îl invităm să se duca in altă parte, cu tot cu steaua lui Băsescu. Şi să nu uite că putea fi el şi superman - daca nu eram noi, cei mulţi, nu făcea decât să mai ia câteva palme de la securitate şi să predice de unul singur intr-un sat uitat de lume. Să nu ne amestece pe noi in mocirla în care doreşte neapărat să ne tragă, sub diferite pretexte. La Timişoara am fost şi vom rămâne fraţi şi cetăţeni ai oraşului, români, unguri, sârbi, nemţi, evrei, ortodocşi, catolici, reformaţi, şi ce-or mai fi. Această modă de a rescrie istoria, după principii dictate de aşa numita politică occidentală, modernă, e o aiureală pe care nu o putem inghiţi, cel puţin generaţia noastră, care am decis in Decembrie 1989 că ne ajunsese cuţitul la os. Fără scenarii care mai de care mai sofisticate despre nu ştiu ce servicii ultraspeciale si ultrasecrete care ne-ar fi manipulat ca pe copii, făcând chipurile o lovitură de stat planificată peste hotare! Repet, fără oamenii oraşului, cei mulţi, cei adevăraţi, nici tatăl spionilor nu putea să producă evenimentele de la Timişoara, din Decembrie 1989!”, mai susţine fostul şef al SSPR.

Doar morţii au văzut sfarşitul războiului

„Să ne amintim că un filosof spunea, pe buna dreptate, că "cine işi uită trecutul e condamnat să îl retraiască". Mi-am amintit de această frază atunci cand am intrat în sala mare a primăriei Timişoara, pe 16 Decembrie 2013, şi am văzut ceremonia organizată în cinstea unor militari români care au servit peste hotare, declaraţi cetăţeni de onoare ai oraşului. Pentru deplina lămurire, am să subliniez că niciun revoluţionar autentic, din Decembrie 1989, nu are calitatea de cetăţean de onoare al unui oraş pe care l-a aparat cu preţul vieţii, în faţa tancurilor, pentru eliberarea de un regim dictatorial în propria ţară, nu la ordine venite din exterior, contra unui salariu în valută, acolo unde neam de neamul nostru nu mai călcase, darămite să mai şi moară în mâinile unor triburi uitate de Dumnezeu. Onor armatei române, o cunoaştem, am avut-o mai întăi în faţa noastră, apoi alături de noi, dar asemenea gesturi ale autorităţilor locale, într-o zi cu semnificaţie specială, în Primăria Timişoara, nu le înţelegem. Acelasi filosof care spunea că cine işi uită trecutul e condamnat să îl retraiscă, a mai spus ceva demn de ţinut minte. "Doar morţii au văzut sfarşitul războiului", a spus acest om. Noi nu am vrea să spunem intr-o zi că doar morţii din Decembrie 1989 au vazut sfărşitul Revoluţiei Romăne”, a conchis Sanda. Ziuadevest.ro