Remarcabila actrita Carmen Stanescu a ajuns la o varsta venerabila, 91 de ani, pe care si-i poarta, asa cum a trait, cu distinctie si cu eleganta. Actrita, care s-a nascut pe 29 iulie 1925, are o cariera de peste trei decenii la Teatrul National din Bucuresti.

A trait o dragoste ca in povesti alaturi de sotul ei, actorul Damian Crasmaru.

Carmen Stanescu s-a nascut in Bucuresti, cand acestuia i se spunea inca „Micul Paris”. A copilarit intr-o casa boiereasca, cu pian, cu mobile aduse de la Viena, inconjurata de o gradina, undeva pe Calea Vacarestilor, pe vremea cand trasurile aveau ultima statie in fata Teatrului National, distrus de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, scrie Adevarul.

Sensibilitatea unui actor este inmiita, spunea actrita, intr-un interviu.

„Fara incredere, fara blandete, tanderete, lacrima, fragilitate suntem nimic”, sublinia Carmen Stanescu.

„Am fost binecuvantata cu o copilarie frumoasa ca-n povesti, cu servitori, jucarii, iesiri la teatru si cinematograf, pastrez si acum imaginea margelelor pretioase ale mamei si a fracului impecabil pe care il purta tata cand plecau la bal… Imi amintesc ca la 6 ani m-au dus parintii prima data la teatru, la Teatrul National – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars in ultima zi a razboiului -, cred ca frumusetea acelui spectacol, dar si a celorlalte pe care le-am vazut mai apoi m-au motivat in alegerea mea. Cum ajungeam acasa improvizam scenete, pentru ca aveam o imaginatie de neoprit. Mi-am dorit sa fiu si eu acolo sus pe scena”, a adaugat actrita.

Parintii au indemnat-o sa devina avocata In ciuda faptului ca parintii isi doreau sa devina avocata sau farmacista, Carmen Stanescu a ales un alt drum.

Nu crede nici acum ca ar fi avut talent pentru altceva decat teatru.

„Odata am plans la sfarsitul vacantei de iarna si am spus ca eu nu mai vreau la scoala, vreau la teatru. Iar tata m-a inteles si cu intelepciunea sa caracteristica mi-a spus: „Da’ tata, dar e rusine sa te duci la teatru daca tu nu termini scoala. Asa ca hai sa terminam scoala cu bine si pe urma te duci la teatru!“.

M-a convins si asa a fost. Pent ru ca mi-ati amintit de acea perioada va spun sincer ca mi-as dori sa vad din nou in jurul meu eleganta, bun-gust, politete, respect fata de ceilalti si decenta”, aprecia Carmen Stanescu.

Carmen Stanescu a interpretat roluri diferite in „Tinerete fara batranete”, „Muschetarul roman, „Fratii Jderi”, „Runda a 6-a” etc.

„Am putut sa fac asta, am avut puterea sa ma identific cu atatea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reusit acest proces de detasare a fiintei mele de viata mea si de a pasi cu curaj si adevar in alte vieti si de a le trai convingator zeci de ani pe scena in teatrul meu National. Consider ca un popor poate fi numit civilizat atunci, cand isi ocroteste si isi respecta batranii. Or, la noi s-a pierdut demult aceasta calitate. Ne uram unii pe alti, asa cum niciodata nu s-a intamplat”, a conchis Carmen Stanescu.

Citeste mai mult pe adevarul.ro