De ce aprindem candele inaintea icoanelor?

Multi crestini se intreaba adeseori de ce trebuie sa aprindem candele inaintea icoanelor. O astfel de intrebare i-a fost adresata si Sfantului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori. Una dintre practicile des intalnite in Ortodoxie este aprinderea candelelor sau a lumanarilor inaintea icoanelor. Aceasta este savarsita atat de preoti in biserica, cat si de monahi, monahii sau simpli credinciosi in casele lor.

Multi crestini se intreaba adeseori de ce trebuie sa aprindem candele inaintea icoanelor. O astfel de intrebare i-a fost adresata si Sfantului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori. Raspunsul sfantului a fost concretizat in sapte motive principale, usor de inteles si de urmat, asezate cu intelepciune la inima cititorului in Scrisoarea a XVIII-a, publicata in Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, volumul I, Editura Sophia, 2002.

In primul rand, sfantul ne aminteste ca a noastra credinta este lumina, iar Lumina este Hristos. Deci, in centrul rugaciunii pe care noi o facem in fata icoanelor luminate de blanda flacara a candelei este Hristos. Pe de alta parte, candela aprinsa lumineaza chipul sfantului reprezentat in ea, pentru ca sfintii sunt numiti fii ai luminii. In al treilea rand, lumina candelei ne aminteste de faptele noastre cele intunecate, de gandurile noastre viclene si rele, vadindu-le si mustrandu-ne pentru acestea. Totodata, ne da ravna pentru a implini porunca lui Hristos: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile voastre cele bune.

l patrulea motiv pe care Sfantul Nicoale Velimirovici il aminteste in scrisoarea sa este acela ca, prin lumina candelei, noi aducem o mica jertfa lui Dumnezeu, Care s-a jertfit pentru noi. Este un semn de recunostinta pentru toate binefacerile revarsate asupra vietii noastre. Mai departe, ni se aduce la cunostinta ca fiii intunericului urasc Lumina, iar noi aprindem candela tocmai pentru a indeparta orice umbra de frica si ganduri care ne abat de la ruga.

Prin cel de-al saselea motiv, Sfantul Nicolae Velimirovici ne aminteste de untdelemnul si fitilul care ard in candela, aratand ca viata noastra trebuie inchinata lui Dumnezeu, arzand de dragoste pentru El si mistuind prin rugaciune si smerenie toate patimile.
In ultimul rand, candela materialnica nu poate fi aprinsa fara mana noastra. Asa si candela launtrica nu poate sa se aprinda fara harul lui Dumnezeu si fara rugaciune si staruinta pentru iertarea pacatelor noastre.

***

Raspunsuri oferite de parintele Ilarion Argatu

– Parinte, candela mea uneori este rosiatica, adica uleiul din candela si alta data desi nu am schimbat uleiul si nici n-am spalat candela, uleiul devine normal, la culoarea lui naturala, aceasta inseamna ceva ?
-Sa stiti dumneavoastra, ca, atunci cand sunt trimise vraji asupra casei respective, diavolul vine si coloreaza intai uleiul de la candela, semn ca e prezent acolo in casa aceea. In zadar schimbi uleiul sau speli candela ca din nou se va colora, numai cand pleaca diavolul revine la culoarea normala.

O doamna a venit la parintele impreuna cu un preot (ruda ei), despre care, ea spusese parintelui ca se roaga cand e luna noua si mai multe, din care reiesea ca e si vrajitor. Acel preot nu a pus nici o intrebare parintelui Ilarion, dar la plecare a cerut binecuvantare de la parintele, cum a vazut ca faceau si ceilalti oameni cand plecau.
-Parinte, binecuvantati-ma si pe mine !
-Pe care, pe acela negru sau cel alb, pe care sa-l binecuvintez? Il intreaba parintele aspru. Oamenii se uitau lung pentru ca stiau de ce spune parintele asa. Au mai pus oamenii intrebari si din nou preotul acela cerea binecuvantare :
-Parinte, binecuvantati !
-Dar nu mi-ai spus matale, pe cine sa binecuvintez pe cel negru sau pe cel alb. Preotul respectiv nu spunea nimic, dar privea stanjenit in jur, sa vada cine aude si pricepe ce-i cu el. Dupa putin timp cere din nou binecuvantare mai incet :
-Parinte, binecuvantati-ma !
-Te-am intrebat ceva pe matale, pe care pe cel negru sau pe cel alb, pe care sa-l binecuvantez. Rusinat, preotul acela s-a retras crezand ca noi n-am observat ca parintele n-a vrut sa-l binecuvanteze. Cand cer vrajitorii binecuvantare, preotul trebuie sa-i descopere si sa nu-i binecuvinteze indiferent cine ar fi si in viata sociala.

– La carte spune: “pe vrajitori, pe descantatori si orice fel de ghicitori scoateti-i din mijlocul vostru si ucideti-i cu pietre”. Este singurul loc unde spune ca ai voie sa ucizi, pe acesti vrajmasi vrajitori. Pentru vrajmasii oamenilor te rogi la Dumnezeu ca sa-i imblanzeasca, dar pe “vrajmasii diavoli” iti da voie Dumnezeu sa-i ucizi. Pe vremea mea, cu ani in urma, era un vrajitor la 7 sate, va veni vremea in care vor fi 7 vrajitori intr-un sat si 1 preot la 7 sate.

Citeste si De ce se despart tinerii la un an sau doi dupa ce s-au cununat? Parintele Argatu are raspunsul

– Cele mai multe vraji, le fac vrajitoarele la sarbatorile mari, la praznicele imparatesti, cum ar fi:de Craciun, de Anul Nou, de Boboteaza, de Sfintele Pasti, de Inaltare, de Ziua Crucii, in zilele de Duminica, in zilele de post: miercurea si vinerea si mai ales in cele patru posturi mari de peste an. Deoarece in aceste zile se vorbeste cel mai mult despre Dumnezeu, se propovaduieste Cuvantul lui Dumnezeu, se savarsesc faptele credintei, omul se caieste si se smereste pentru pacate, s.a.m.d. Astfel, diavolii si vrajitoarele se opun la toate acestea.

– Un domn de vreo 4o ani a venit la parintele pentru urmatoarea problema:
-Parinte, sunt un om credincios, am doi copii imi iubesc familia si incerc sa fac bine in general. Nu stiu insa ce se intampla, de fiecare data cand merg la Liturghie vine o femeie mai in varsta si ma mangaie pe spate. Din clipa aceea devin agitat, nu mai sunt atent la slujba, plec nervos acasa si in loc de pace si dragoste iese scandal.
-Aceea este vrajmasa matale, a familiei, te rogi sa-i dea Dumnezeu griji noi, sau sa puna hotar rautatii ei.
-Parinte, dar daca eu ma rog impotriva ei, cum mai este cu „Tatal Nostru”, cum mai spun eu si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”?
-Aceste cuvinte nu sunt puse in rugaciunea „Tatal Nostru” si pentru vrajitori, ci pentru oamenii vrajmasi, adica aceia care rad de matale, te jignesc, pe aceia nu te superi, ii ierti dar nu pentru vrajitori – vrajmasii omului si ai lui Dumnezeu. Te rogi sa-i piarda Dumnezeu, ca, de ucis cu pietre nu mai poti, s-au dus timpurile acelea, daca faci asta, te inchide militia. Te rogi lui Dumnezeu sa puna hotar rautatii lor. Acesti vrajitori fac rau oamenilor, rad de preoti, spun ca nu sunt buni de nimic preotii, ca ei au mai multa putere.

preluat de pe http://www.parinteleilarionargatu.ro