News Flash:

40 de Liturghii si parastase. Nu 20 sau 30 se fac pentru cel plecat dincolo

7 Ianuarie 2018
252 Vizualizari | 0 Comentarii
pomenire

Inainte vreme, cand inca nu se stia puterea celor 40 de Liturghii, lumea facea pentru cei raposati cate 20, altii cate 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit ca sunt mai puternice 40 de Liturghii decat 30. Si cum a fost?

Un preot batran dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, saracul, nu mai putea sluji. A maritat o fata a lui, iar ginerele ramasese in locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul batran, daca l-a cunoscut, pentru ca pe atatia i-a botezat si i-a si cununat si pe altii i-a si inmormantat; il stiau drept parintele satului, ca era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la batran. Se mai duceau la spovedit, la citit, sa le mai spuna un cuvant, si tanarul era bucuros ca batranul mai poate face ceva, de-l ajuta pe el.

Dar pe preotul batran il dureau picioarele, caci era bolnav de reumatism. Acum la batranete reumatismul isi arata puterea, pe masura ce slabeste omul tot mai tare. Si i se umflasera picioarele. Acolo in satul acela era un feredeu, o baie, care avea apa sarata, ce facea bine la reumatism, la diferite boli. Baia aceasta era intr-o gradina mare, cu o livada frumoasa. Si preotul ducandu-se acolo sa faca baie, se ducea cu nadejdea in Dumnezeu, ca asa-i datoria preotului si a calugarului si a crestinului cand calatoreste, mai ales singur, sa zica rugaciuni pe drum. Zicea rugaciuni de acasa pana ajungea in gradina.

Cand ajungea acolo in gradina, intalnea un tanar plangand si vaitandu-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tanarul acesta cu preotul la baie si arata multa dragoste sa-l ajute pe preot. Preotul batran, cat statea in baie zicea rugaciuni, ca el stia rugaciuni multe pe de rost. Cand iesea din baie, tanarul acela iar venea plangand. Plangea intr-una. Stergea picioarele preotului, il incalta, ii dadea haina si-l petrecea plangand. Acuma bietul preot, vazand pe tanarul acesta ca plange, il intreaba: „Tinere, de ce plangi?” Iar el nu graia nimic. Atunci preotul s-a gandit sa-i dea bani. Dar acela plangea si n-a vrut sa primeasca banii. De cate ori venea preotul, gasea pe tanarul asta care iesea de undeva din livada, ca era livada deasa cu pomi, plangand tare, si mergea cu el la baie si il ajuta pana iesea preotul din gradina, iar el ramanea in gradina aceea.
Atunci, ce s-a gandit preotul? A pus niste prescuri si o sticla de vin curat intr-un servet frumos si a zis: „Eu am sa-i dau prescurile acestea si o sticla de vin, poate acestea le va primi, ca tare mult bine imi face omul acesta”.

Cand a ajuns preotul, l-a intalnit iar plangand. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, si cand sa iasa pe poarta, preotul zice:
– Ia legatura asta cu prescuri si o sticla de vin, sa le mananci, ca le-am blagoslovit eu.
Atunci a vorbit tanarul acela:
– Oh, parinte, oh! Daca ai sti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri sa mananc. Vai si amar de mine!
Si atunci s-a speriat preotul:
– Dar cine esti tu, fiule? De ce n-ai vorbit pana acum, ca de atatea ori am venit eu in gradina asta si tare mult m-ai ajutat?
– Oh, parinte sfinte, daca ai sta sfintia ta in gradina asta si in baia asta toata viata, mare bine mi-ai face mie!
– Dar de ce?
– Ca numai sfintia ta cand vii in gradina asta si cat stai in baie zici rugaciuni, si numai atat pot sta si eu in gradina asta a mea.

Batranul cand facea baie se ruga si zicea: „Doamne, pomeneste si iarta pacatele aceluia care a facut baia aceasta”, fiindca era gratuita si avea toate cele de nevoie.
– Dar unde esti tu?
– Eu sunt in iad!
– Dar cine esti tu?
– Eu sunt proprietarul acestei gradini. Gradina aceasta cu pomi a fost a mea si baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea si am lasat-o in folosul comunei, dar am murit in floarea varstei, cu pacate grele si m-am dus in iad. M-am marturisit eu, dar degeaba, ca n-am avut vreme cand face canon. Si iata, parinte sfinte, sunt 80 de ani de cand ma muncesc in iad. Si cand intri tu, parinte sfinte, in gradina asta si te rogi, ingerul Domnului vine si ma scoate din foc. Si toti care stau in baie, numai rautati fac, si nu se gandesc la Dumnezeu. Iar dumneata si cand stai in baie si cand intri in gradina, intri cu rugaciunea. Asta dreptate mi-a facut Dumnezeu, ca trimite pe ingerul Domnului si ma ia din foc, „cat va sta preotul in baie si in gradina, pentru rugaciunile lui, fiindca se foloseste si preotul, tu sa stai in gradina ta”. De aceea am spus, parinte sfinte, daca ai sta mata in gradina asta pana la sfarsitul vietii, atata stau eu afara din iad. Cum pleci mata, ma rapeste ingerul Domnului si ma duce inapoi la munci.

Si s-a speriat preotul. Si a intrebat:
– Cum te cheama, frate?
– Ioan ma cheama.
– Da? Frate Ioane, si cum pot eu sa te ajut?
– O, parinte, mare putere au preotii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preotii din iad.
– Dar cu ce?
– Daca vrei, parinte sfinte, nu-mi da prescuri sa mananc, ca eu sunt duh, eu ma arat tie asa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot manca si bea acuma. Daca vrei, ia prescurile si vinul si sa faci pentru mine, parinte sfite, 40 de Liturghii sa ma scoti din foc, ca daca ma ajuti, mare plata ai sa ai in ziua judecatii, in ziua cea mare.

Si cum a zis asa, cum era cu preotul de vorba in gradina, n-a mai vazut nimic preotul. I-au tiuit preotului urechile, s-a speriat, a ramas in gradina si a inceput a plange: „Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca sa vorbeasca cu mine si sa-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Pana atunci se faceau 30 de Liturghii, cum am spus.

Atunci preotul a venit acasa plangand. Si l-a vazut ginerele si fiica-sa, si l-a intrebat:
– Ce ai, tata, ca esti mahnit?
Stii, omul se cunoaste.
– Dragul tatii, ce sa am? Sunt suparat. Ma cam dor picioarele; de-acum vad ca mi se apropie sfarsitul meu. Uite, mai baiete, ce vreau sa fac. Eu, fiindca am fost preot 60 de ani in comuna asta, vreau sa ma duc pregatit din lumea asta. Sa-mi dai voie sa slujesc 40 de zile Sfanta Liturghie.
– Cine?
– Eu.
– N-ai sa poti, tata! Vezi, mata de-abia te duci.
– Cum va vrea Dumnezeu.
– El a vrut sa slujeasca; sa se osteneasca el.
Si atunci s-a minunat.
– Daca ai sa poti, tata! Am sa te mai ajut si eu. Dar daca poti mata, noi te lasam sa faci.
– Dar nu asa cum slujiti voi, numai duminica si in sarbatori, eu fac ca la manastiri.

Dar nu le-a spus taina ce a grait acela si ce-a vazut in gradina. Si s-a apucat preotul, s-a. pregatit, s-a schimbat, s-a spalat, s-a marturisit la cel tanar, ca nu poate sluji pana nu se marturiseste. Si s-au minunat oamenii in satul acela: „Ati auzit o veste? Preotul cel batran a zis ca inainte de moarte vrea sa faca 40 de zile slujba”.

Si trageau clopotul la biserica in fiecare zi dascalul si cantaretul. Oamenii, cand auzeau, ziceau: „Hai, mai, ca slujeste preotul batran! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toti cat de usor facea slujba. Toata randuiala, si in fiecare zi Liturghie, ca el daca se impartasea cu Preacuratele Taine in fiecare zi, Sfintele il intareau. Sfintele Taine sunt si pentru intarirea trupului, iar preotul slujitor se impartaseste in fiecare zi, cand slujeste. Si se minunau toti: „Preotul cel batran a intinerit! Hai sa-l vedeti cum slujeste, cum cadeste si la urma tine predica si face panahida si toate”. Si oamenii, bucuria lor ca a inceput preotul in fiecare zi sa slujeasca. Asa se slujea inainte in sat. Mergeau si ei la biserica.

Si atunci a slujit preotul acesta batran vreo 20 de zile. La 20 de zile saracul a venit de la biserica foarte obosit. Si s-a dus in camera lui: „Eu ma odihnesc oleaca. Voi manca cand m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am impartasit cu Sfintele Taine”.

Si preotul batran cum era incaltat cu ciubotele, a pus capul sa se odihneasca. Si nici n-a adormit bine si vede un rau mare de foc, de n-avea margine latimea lui. O mare de flacari. Si auzea fel de fel de vaiete si tipete si scrasniri din dinti si racnete de disperare si vedea cum ard oamenii si cum ii intorc dracii cu furci in flacari, si cat de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Cand aproape de malul acelui rau de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumatate era iesit din flacari. Si a inceput a striga, batand din palme: „Parinte, parinte, nu ma lasa. Eu sunt Ioan din gradina! Iata cu Sfintele tale Liturghii, jumatate am iesit din foc”.

El facuse jumatate din slujbe. „Nu ma lasa, parinte sfinte, fa inainte si ma scoate, ca mare plata ai sa ai in ziua judecatii!” Si preotul s-a trezit si n-a mai vazut raul de foc, si s-a speriat. S-a sculat, si mai tare s-a imbarbatat. „Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis batranul. A intinerit. Nici nu simtea ca-i batran. „Ia uite, domnule, ce putere la el!”

Vezi, omul cand ia contact cu lumea de dincolo, cat curaj are? Si a facut batranul inca 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Si se minunau oamenii: „Mai, sa-l intareasca Dumnezeu pe parintele nostru, saracul! La 80 si atatia de ani face zi de zi!” – cum a facut staretul meu Liturghii aici pana la 82 de ani. Staretul care m-a calugarit pe mine, Ioanichie. Aici se vede si credinta! Credinta il intareste pe om.

Si a facut inca 20 de liturghii. Si cand a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe cand era cu sfantul pocrovat in mana si cu sfanta lingurita ca sa consume Sfintele, dupa ce s-au impartasit credinciosii, preotul vede deodata intrand in sfantul altar un vultur frumos, cu pene in mii si mii de culori. Lumea plecase din biserica, pentru ca se daduse anafura. Paracliserul era prin biserica. Si preotul a strigat:
– Mai, Vasile, ia vino repede incoace! Cand a intrat paracliserul si a vazut vulturul asa de frumos, grozav s-a minunat. A cazut cu fata la pamant si a zis:
– Vai, parinte, de unde-i pasarea asta asa de frumoasa? N-am mai vazut o asa pasare!
Si atunci vulturul a inceput a vorbi:
– Parinte sfinte, eu sunt Ioan. Iata cu Sfintele si dumnezeiestile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si ma duc la raiul desfatarii. Si sa-ti dea tie Dumnezeu plata in ziua cea mare a judecatii, ca ai scos un suflet din muncile iadului. Sa stii aceasta, ca prin mainile preotilor si prin Sfanta Liturghie multe mii si mii de suflete in fiecare zi ies din iad, cum am iesit si eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum inainte sa nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii.

Si zicand aceasta, nu l-a mai vazut. Si apoi preotul le-a spus:
– Iata azi am terminat 40 de Liturghii. De acum sa va spun taina de ce am slujit.
Si le-a spus la ai lui si au scris, ca avem in prolog scris. „Scrieti istoria asta, ca am vazut-o cu ochii si am auzit-o cu urechile. Iata cum s-a intamplat cu mine … „. Le-a spus de cand mergea la baie. Si n-a mai facut preotul baie la picioare pe urma, l-a intarit Sfantul Duh. Si a mai trait preotul trei ani de zile si dupa trei ani s-a dus la Domnul.

Si s-a facut intamplarea aceasta in Constantinopol, pe timpul imparatului grecesc Heraclie, imparat foarte credincios, acela ce a scos Sfanta Cruce de la Ierusalim, care a fost robita de persi. Si v-am spus aceasta ca sa cunoasteti puterea celor 40 de Liturghii.

Distribuie:  
Loading...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0860 (s) | 23 queries | Mysql time :0.017928 (s)